Andrei

Doamnelor şi domnilor, această melodie se dedică din inimă şi în mod special:

• celor care te calcă pe picioare
• celor care te calcă în picioare
• şoferilor de taxi care parchează pe trotuar în dreptul trecerii de pietoni
• şoferilor care trec pe lângă un seamăn lungit pe carosabil şi-l ocolesc, fără ca vreunul să oprească să-l ajute
• indivizilor care trec pe lângă un om lipsit de ajutor şi nu se interesează dacă acela mai respiră
• celor care au uitat că persoanele de lângă ei sunt tot oameni
• Parlamentului, Senatului şi preşedintelui României
• sistemului de căcat
• infrastructurii, care face o ambulanţă să ajungă în 25 de minute
• mormanelor de gunoaie și lui Prigoană
• bisericii, popilor, cardinalilor și Papei
• tuturor ființelor omenești ce s-au închis într-o bulă de cristal și au putrezit înăuntru, devenind gunoaie.

Nu mi s-a întâmplat mie, ci unui biet bătrân (homeless, boschetar, om al străzii, spuneți-i cum vreți), astăzi dimineață, în sectorul 3 al Capitalei, într-o intersecție foarte aglomerată. Din sutele, poate miile de indivizi care au trecut pe acolo, doar două persoane (eu și încă un necunoscut) ne-am dus să vedem ce e cu omul acela, să vedem dacă e treaz, dacă mai e viu, să-l luăm de pe asfalt, să nu îl calce vreunul pe cap, să așteptăm să vină o salvare. Doi. Din sute. Restul treceau ba nepăsători, ba uitându-se plat la bietul om.

Detaliile nu mai contează, dar concluzia e una pe cât de tristă, pe atât de revoltătoare. Oameni buni, aveți grijă de voi, că altfel muriți pe străzi și oamenii gri de lângă voi nici nici n-or să bage de seamă.

Am avut azi nişte treabă pe la Tribunalul Câmpina. Staţi liniştite fanelor, nu m-a dat în judecată nicio viitoare mămică pentru juma de casă şi 25% din leafă. Am avut de ridicat nişte documente, pe baza unei împuterniciri. Aşa că am ajuns la 9 punct (pe la şi zece) la tribunal ca să rezolv rapid treaba şi să fug spre Bucureşti.

Ajung la intrarea în tribunal, un jandarm mă opreşte:

“Unde aveţi treabă domnu?”
“La arhivă.”
“Păi vă duceţi acolo.”
“Arhiva e lângă.”
“Du-te dom’le acolo.”

Ciocăn, intru, mi se face semn să ies. Aştept. Dupa 10 minute iese un nene şi mi se face semn să intru. Înăuntru, o cucoană sărită de 40 de ani: “Daţi-mi actele.” I le dau, se uită la ele şi mi le întinde scârbită: “Nu la mine, la arhivă.” Ies, înjurându-l pe jandarm şi mă duc la arhivă. Acolo las actele şi sunt rugat să aştept afară. Trec 10 minute, trec 20. Tanti iese şi dispare pe un hol. După câteva minute apare cu un vraf de dosare şi se întoarce în birou. Mai stau 20 de minute. Mă cheamă înăuntru. În jurul meu, în birou, 5-6 oameni, întrebau o cucoană de legalizările lor lăsate de miercuri (s-a făcut luni între timp). Îmi întinde madam a mea un teanc de dosare deschise şi mă pune să scriu pe toate că am primit draci și laci.

Plec plin de nervi. E 10:20. Trebuia să fiu în tren de mult. Ajung la gară. “Când pleacă primul tren spre Bucureşti?” Tanti de acolo se uită peste ochelari la mine. “Ăăăăă, unşpe jumate”.

Plec şi mai nervos şi mă duc la Autogară să iau maxi-taxi. Mă uit, ultimul a plecat la 10:15. Futu-i. Următorul e la 11:00. Hai că e bine, până mă învărt, până trag o țigară plecăm. Se face 11:10. Un domn mai în vârstă se revoltă:

“Şefu’, când plecăm şi noi? Că îngheţăm aici”.
“Plecăm când se umple.”
“Păi şi dacă nu se umple, nu mai plecăm? Sau plecăm diseară?”
“Daca nu se umple, plecăm la şi un sfert”
“Şi de ce scrie la unşpe pe panou şi nu scrie şi un sfert?”

Şoferul trânteşte zgomotos uşa şi porneşte motorul.

Când vezi că sistemul e de căcat, când vezi că oamenii sunt şi mai de căcat, când vezi că îi doare în cur de tine şi nu mişcă un deget pentru tine, deşi asta le e meseria, te gândeşti că mai bine stăteai acasă şi nu te dădeai jos din pat.

Şi-şi vine iar să-ţi bagi pula în sistem, să te pişi pe patriotism şi pe urma de românism pe care o mai ai în tine. Pentru că nu eşti ca ei. Şi te simţi străin în ţara ta. Şi începi să te uiţi cu jind la globul pământesc şi să-ţi faci planuri…

PS: În România cred că şi Windows-ul se instalează mai greu.

E vremea Crăciunului. A time to give, a time to care. Şi stai şi te uiţi la TV şi te bucuri de prăjiturile mamei, când… “cioc-cioc”. Te uiţi pe vizor, nimeni. “A, pula, s-a auzit de sus. Iar s-a îmbătat vecinu şi a scăpat ceva pe jos“. Şi te întorci la TV. Şi sună la uşă. Şi te uiţi pe vizor. Nimeni. “Ce pula mea? Nu deschid, că iar alerg cerşetorii cu steaua. Sau cu sorcova“.

Mă deplasez iar spre canapea, ding-dang. “BĂ, CE PULA MEA, A DAT STRECHEA IN VOI?” îmi urlă în creier vocea interioară a raţiunii. Mă uit pe vizor. Iar. De data asta un nene pe la treişcinci de ani, cu nişte hârtii în mână. Pula. Administratoru’. Sau cu curentu’. Sau gazele. Deschid.

“Doamne miluieşte…” bla bla bla pula mea. POPA CU BOTEZU’! Ca să fie sigur că răspunde lumea bagă dascălu’ la înaintare şi popa stă după colţ să intre cu japca în casă. Mai ales că românu e ruşinos credincios fraier şi nu-l dă pe popă afară. Pleacă mă d-aci, îmi dai cu stropitoarea cu smârcâz pseudo-sfinţit pe pereţi. Am zugrăvit astă vară, strici bunătate de lavabilă. “Nu primesc. Pa.”

Plătiţi taxe, găsiţi un job (nu o slujbă) care să nu fie sinonimă cu înşelăciunea şi nu mai vrăjiţi babetele cu Raiu’ şi cu Iadu’ că nu vă mai crede nici pula. Hai la mulţi ani!

Şoferii de genul ăstuia ar trebui daţi jos din maşină şi împuşcaţi în cap. De două ori, ca să fii sigur.

Ca un dizainăr de web care face treabă bună (după cum mă consider şi după cum mă laudă alţii) vreau să vă vorbesc în seara asta (până începe Top Gear) despre noua moacă a site-ului singurei companii de transport pe sub pâmănt din România. Nu ştiu cine a făcut site-ul www.metrorex.ro (care nu merge fără www), nu ştiu pe câţi bani (dar sunt tare curios) pentru că imediat mi-au sărit in ochi câteva chestii al dracu de “drăguţe” (atenţie blondelor, aici e sarcasm!)

Să enumerăm o parte din noile funcţionalităţi ale mândreţei de site:

• posibilitatea de a căuta ruta între două staţii care nu există (orice combinaţii sunt posibile între Staţia A, Staţia B, Staţia C, Staţia D)
• posibilitatea de a vedea în viitor (mai ales comunicatele de presă care au data de 19 noiembrie 2009, deşi suntem în 15)
• o galerie foto cu un design şi o ergonomie incredibilă (poze care se deschid cu target=”_blank” sunt old-school, deci şmechere)
• un footer aliniat la milimetru la pixel, care arata nu numai echilibrat, dar şi aerisit
• un formular de contact multifuncţional, care nu există

Bătaie de joc site-ul ăsta, lansat fără să se uite cineva în fugă peste el (astea ar fi sărit în ochi si lui Stevie Wonder). Îmi pare rău pentru Metrorex, sunt o companie care-mi place ca branding, dar care suferă din cauza conducerii. Căreia îi transmit un pont: “Vreţi un site care să funcţioneze, ştiu io nişte băieţi care fac treabă bună”

În final, las un screenshot (pentru posteritate, că poate or să modifice una alta prin site) şi mă gândesc că dacă n-or să editeze nimic, la anu’ poate or să tragă la internetics. Prietenii ştiu de ce 😉

Metrorex punct ro Fail

Am mers şase oameni în Fratelli. Cu Mihaela de la Fashion Days, ne făcurăm şapte. Că doar echipa legată bine, în cârd umblă.  Dar să sar peste detalii şi să îmi spun părerea despre Premiile Internetics 2009. Pardon, Internetics 2009, că n-au prea fost premii.

Trebuie să îi felicit pe FourHooks, aka Metropotam pentru agenția anului. Că au fost cei mai buni, că n-au fost, fair-play is fair-play. Şi acum, să începem să strigăm “darul”:

• Categoria Retail şi comerţ electronic: niciun nominalizat. Din 25 de e-shop-uri, unele cu un concept unic în România, toate sunt pielea pulii (definiţie: a fi pielea pulii = varză, degeaba, de căcat, nu merită luat în seamă)
• Categoria Călătorii, divertisment, timp liber: 19 site-uri, nicio nominalizare (adică o comunitate online cu aproape 20.000 de membri sau un site gen toti pentru unu sunt tot de căcat – două exemple random)
• Servicii financiare şi real estate, printre care era şi site-ul ING (un site admirabil dpdv al funcţionalitaţii) – iar căcaturi.
• … şi alte categorii pe care mi-e lene să le mai enumăr
• Au căştigat, în schimb, clona în sepia a metropotam, brănduită de Timişoreana şi campania Webstyler la coca cola zero
• Noi (innobyte) n-am luat nimic, MRM Partners n-a luat nimic, Republika n-a luat nimic, MB Dragan n-a luat nimic, Hyperactive n-a luat nimic, Treeworks n-a luat nimic. Aparent, în România există doar două agenţii. Restul sunt de formă. (cel puţin asta s-a înţeles din împărţeala premiilor)
• Şomfi zicea că după faza asta e anti-internetics. Mie, sincer, nu-mi mai pasă. Am să-i ignor şi am să-i las să stea acolo, în cercul lor.

În concluzie, nu-mi pare rău că am participat. Am văzut cum se mişcă lucrurile în lumea internetics şi cu ce se mănâncă pe acolo. Îmi pare bine totuşi că am ajuns la eveniment, pentru că am avut ocazia să reîntâlnesc nişte oameni simpatici (sau dragi) cu care nu mai interacţionasem de mult. Astfel, am dat peste dowel, peste John si Mihai, Sandu, necenzurat, Bobby Voicu şi Adrian Ciubotaru, pe domnul Costin (pentru că “domnule” nu arată doar diferența de vârstă, ci și respectul 😉 ) şi am felicitat-o pe Corina de la metropotam pentru că ştiu că are de tras la muncă.

În rest, premiile n-au fost, atmosfera a cam sucked (noroc cu Gică de la Țăndărei că a mai smuls niște râsete de la lume), berea a fost moca pentru că șurubelnița era 25 de lei, a câștigat cine a trebuit și restu’ s-au dus acasă cu speranţe pentru la anul. Eu unul nu mă mai complic, capitolul internetics e închis pentru mine şi le urez succes tuturor viitorilor participanţi (nu că ar conta).

Luni o să fie o zi nouă de muncă, la care o să mă duc fără trofeu, fără premii, dar alături de băieţii care m-au susţinut şi înţeles întotdeauna. Pentru că ei sunt echipa care mă susţine întotdeauna şi mă ajută să duc treaba la capăt şi niciun premiu de pe lumea asta nu se poate ridica deasupra lor. Mulţumesc, băieţi, voi sunteţi cel mai mare premiu pe care puteam să-l câştig!

trupa de şoc

PS: Nu neg şi nu pun la îndoială competenţa sau intenţiile mebrilor din juriu, dar mă jur că rezultatul a fost de căcat.

De asta nu mai suport ziarele din România. Că vor să scoată bani cu furca din ochii utilizatorilor. Şi mă gândesc cu oroare că în piaţa de căcat de la noi, Gândul e considerat un ziar premium. Să vă fut în nară, imi pun AdBlock, Amin!

PS: Dacă nu inţelegi de ce înjur, click pe poza de mai jos. Şi nu, nu vreau să cumpăr o casă!

Coaie, sigur nu cumperi o casă?

Din categoria “hilar când vezi, oribil când ţi se întâmplă” iată marea stropeală

Proasta a ajuns la secţie şi riscă amendă

Am primit un comentariu aici de la Carmen din Constanta, care suna cam asa:

Superbe pozele in care apare rasaritul sau apusul de soare, nu imi dau seama:d, eu niciodata nu l-am putut vedea 🙁

De aici nu pot sa trag decat urmatoarele concluzii:

1. Nu stii ca soarele rasare la est si apune la vest (de-aia ii mai si zice ‘rasarit’ sau ‘apus’)
2. Daca stii punctele cardinale, nu stii geografie, ca litoralul nostru e indreptat spre est
3. Nu esti din Constanta si nici macar nu “citesti” un post inainte de a comenta.Si dupa mail, sunt convins ca nu te cheama Carmen. Sau Georgiana?. 😉

Transmite-le sefilor tai (sau cui te-a pus sa lasi comentarii pentru firma aia de inchirieri masini) ca esti o idioata ce necesita concediere.

Voi ce credeti despre domnisoara?

Banc extra mega tare, auzit azi la munca

– Cioc-cioc!

– Cine e ?

– Vanghelie …

– Care Vanghelie?

– CARE ESTE!

Pentru ca in Romania nu-ti trebuie scoala ca sa devii primar. Trebuie doar sa dai mititei cu bere la cetateni 😉

Edu.ro e un site de căcat. A fost de căcat și va rămane așa, datorită indiferenței unora (ministeru’ educației) și a pilelor altora (ăia care au facut un site prost pe o remorcă de bani și nu mișcă un deget). Rog a se nota faptul că știu bine acest site, pentru ca era identic atunci cand am dat eu bacu’, acum vreo 5 ani. Dacă nu mă înșel, era la fel în 2000 cand am dat capacitatea.

Revenind la subiect, am intrat azi, să văd și eu ce-au reușit la bac niște prieteni. După ce am încercat vreo 20 de minute am inceput sa iau site-ul la puricat, observand ca e oribil de cretin si ca e la pamant la capitolul funcționalitate.

În primul rand, site-ul e gâtuit. (aici începe abureala tehnică) Multe accesari simultane, prost optimizat. Ar trebui ca vizitatorul să trebuiască sa facă un număr cât mai mic de requesturi către server. În plus, se fac requesturi pentru toate elementele din pagina, astfel cache-ul browserului stă degeaba (aici se termină abureala tehnică). Mai pe românește, cretinii trebuie să găsească o modalitate de a face vizitatorul să ajungă cât mai repede la informația pe care o caută, astfel micșorând încărcarea serverului. Simplu ca buna ziua.

O alta chestie, absolut cretină este lipsa unei paginări coerente și funcționale. Adică am ales județu, vad alfabetic, mă duc la pagina 500, apoi la pagina 550, apoi la pagina 555, ca abia apoi sa ajung la pagina 558 unde e persoana pe care o caut. Trebuie să navighez/încarc 5 pagini. Dacă s-a futut încarcarea pe traseu, fix pula, trebuie s-o iei de la inceput (șmecher, nu?)

In plus, n-are un căcat de formular de căutare. Adica un input de cacat si un select, unde sa scriu ca il caut pe cutare, din judetul cutare, apoi să dau enter și să văd rezultatele.

Se pare ca la SIVECO si la minister timpul, răbdarea și nervii elevilor și părinților nu valorează nimic.

Am blestemat cretinii de la SIVECO, care sunt de părere că internetul mai poate suporta o aplicație de căcat, cum e a lor în anul 2009.

În concluzie, edu.ro și subsite-urile sale sunt varza. Am reușit in 5 minute de navigare prin site să găsesc rezolvarea problemelor pe care le are (și care sunt mari), iar acum puteți să vă duceți la minister cu o ofertă de îmbunătățire, pe care să mai luați câteva (zeci de) mii de euro, bineînțeles, din bani de la buget.

Nu trebuie să ne panicăm încă, dar e de căcat când bazele de date importante stau pe mâinile unor cretinei fără nicio urma de inteligenta.

PS: M-am întărâtat cu proștii și era să uit: felicitări celor care au dat bacu’ anul ăsta, v-ați făcut mari, vă aștept la bucurești! 🙂

PPS: Rog publicului feminin să îmi scuze limbajul, n-am mai înjurat de mult, trebuia să dau cuiva o muie 🙂

Pagini web in rate

de la Bogdan, in Busteni. Pare destul de dubios.

Am mers cu colegii de apartament la Noaptea muzeelor.

Am ajuns o tura pe la Muzeul Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida, unde am vazut o gramada de realizari si inovatii (la vremea lor) in domeniul stiintei, am vazut in treacat masina aerodinamica a lui Aurel Persu, o jumatate dintr-o centrala termica ce a apartinut unei fabrici de la inceputul secolului XX, motociclete de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial si multe altele.

Am decis apoi sa mergem spre Palatul Parlamentului, sa facem o vizita la MNAC, ne-a pierdut taximetristul pe drum si am coborat si am pornit pe jos. Ajunsi acolo, am vazut imensitatea de coada si am decis sa mergem spre Universitate. 

Am vrut sa mergem la Muzeul Municipiului Bucuresti (Casa Sutu), dar cum il vazusem data trecuta, am dat cu pas si am mers la Cafeneaua Actorilor la o pizza. Ne-am retras apoi pe Motoare la un suc si ne-am indreptat spre casa.

Acasa… surpriza. Am constatat ca ni s-a stricat clanta de la intrarea in apartament si ca nu putem intra in casa. Am incercat vreme de vreo doua ore sa deschidem/desfacem usa prin toate metodele posibile pe care le gandeam la ora aia (surubelnite, desfacut tocul, fortat clanta). Pe la 5:30 am iesit in fata blocului la o tigara, am sunat-o pe sora mea, si am dat o tura mica in parcul de peste drum, asteptand-o pe ea si pe Viorel (cumnatul meu). Au venit dupa ceva vreme, sperand ca el, mai solid si mai priceput sa desfaca beleaua. Din doua surubelnite solide si doi umeri bine plasati Viorel a reusit sa deschida usa si sa putem sa intram in casa. Era 6 jumate. Am fumat o tigara, am baut o gura de suc si somn, ca nu mai puteam sta in picioare.

Concluzii si invataminte: 

• romanu’ e cel mai prost animal. Am vazut la muzeu tot felu’ de cocalari cretini care tot trageau de exponate, apasau butoane, desi scria mare sa nu atinga exponatele.
• romanu’ se inghesuie la tot ce e moca, chiar daca nu are nici cea mai mica tangenta cu subiectul (vezi ceata de pitipoance de la muzeul tehnic)
• oamenii cu putin interes (sau probabil provincialii) se duc noaptea la muzeu. tinerii bucuresteni stau in parc pe banca si creeaza covoare de coji de seminte.
• suruburile la scaunele de cielo mai trebuiesc stranse si ele, domnule taximetrist
• sa n-ai incredere in incuietorile facute de chineji
• daca ai incuietoare chinezeasca, ar fi foarte bine sa ai si o ranga la indemana sau un prieten fortos
• daca trebuie sa pleci undeva, dormi serios inainte, ca nu se stie cand mai intri in casa

1 mai 2009. Parcul Izvor, Bucuresti. Partidul Comunist Social-Democrat, in intentia de a reinvia gloria de altadata a sarbatorii muncitoresti, a organizat o mare paranghelie cumetrie petrecere, scopul acesteia (evident) fiind propaganda electorala. Dupa cum ma astepta, si dupa cum spuneam si aici, Romania trebuie sa iasa din stadiul de “hai sa-l votam pe cel care ne da cele mai multe sarmale (mici, bere, cozonaci)”.

Dar manifestatia de ieri mi-a aratat exact contrariul. O multime de romani blazati, saraci, fara un viitor stralucit, biete mioare in sistem, batandu-se si jucandu-se in picioare pentru a primi un tichet care sa le ofere o bere si patru mici. O ceata de pomanagii iesita in strada la 20 de ani dupa Revolutie, ce demonstreaza ca mentalitatea comunista este vie in zilele noastre, la fel de vie ca inainte de ’89. O ceata imensa care ma face sa ma gandesc cu oroare ca la alegerile prezidentiale de anul acesta voturile lor vor forma majoritatea si vor alege presedintele. 

A fost un gest extrem de grandomanie din partea celor doua “vedete” politice prezente la eveniment, care a adus mai degraba a un gest de mila din partea lor decat a festivitate. A fost o exprimare excelenta a mentalitatii din acel partid, al ideii de “mananca si voteaza-ma, ca apoi o sa uit iar de tine”.

Ma uitam la ceata de oameni care se plimba in spatele visatorului si strigau ca-l vor presedinte si ma uitam la cum  romulanul facea poze cu domnisoarele obeze venite la manifestatie, ca sa si le urce printesele pe hi5. (cocalari.com, ceva?). Tragand linie, ma intristez cand imi dau seama ca asta e realitatea. Astia sunt oamenii care ne inconjoara. Astia sunt oamenii politici si asta e circul scena politica.

Traim inca intr-o Romanie de cacat, o Romanie inculta, o romanie care pretuieste uratul, o Romanie pe care noi o tinem acolo.

Tu? Din care Romanie faci parte? Tii cu romulanul sau tii cu Romania?

PS: azi, plimbandu-ma pe langa parcul Titan am vazut o doamna cu un ditamai cainele care ii strangea rahatul bestiei de pe trotuar. Uite ca mai sunt si romani cu bun-simt.

Acum aproape doua luni scriam ce mai cauta lumea pe alde google, yahoo si etc. Iaca partea a 2a, cu comentarii

• vreau sa dau o muie – mult succes!
  
• cacat de vanzare – cred ca sunt unii care iti pot oferi si moca
  
• pronosticul meu – ar trebui sa ti-l stii
  
• vreau muie – vorbeste cu nenea de mai sus
  
• cantecelul martisoare martisoare – cauta la marius teicu pe site
  
• cum dai muie – uita-te cand se intalnesc aia doi de mai sus
  
• jocuri cu sarmale – rezistenta, viteza, stafeta. E chiar fain. 
  
• manual de supt pula – manual e laba. (aparent am furat vizitatori de la Teo)
  
• metode de facut laba – cu mana sau cu mana
  
• muie muie multa muie – bukake! 😉
  
• muie razvan – ce-ai dom’le cu bietul om?
  
• concurs chinezesc de supt pula – asta m-a spart. nu stiam ca sunt concursuri d’astea, ca sa nu mai zic de varianta lor chinezeasca.
  
• desene cu cip si del – eventual si cu microcip si esc
  
• desene cu taste – si cu mouse
  
• efecte laba – o sa orbesti, o sa-ti moara si o sa devii retard.
  
• jocuri sa vina oameni la magazin sa cumpere cumparaturi – sau cum le numesc piarii: “tombole”
  
• mack’donalds cicken rools – esti atat de prost incat nu meriti sa gasesti asa ceva
• mafia alcoolului in olt – toate gradele. de la “whiskar” la “palincar” la “cazanar”
  
• manele obama – “oooooooo bama, oooooo, dusmanii, oooo negrii mei, ooooooo bama!”
  
• unde so cacat mihai – in spatele garajului, probabil. sau in sifonier
  
• you tube cum se fut cai – pula’n pizda, ca la oameni

Cam asa arata la inceputul primaverii Vama Veche. Noua Vama Veche. Vama Veche moderna. Mai intereseaza pe cineva mersul acolo de 1 mai sau la vara? Pe mine nu prea.

De aici

Cum am promis ieri, a venit si postul asta, in care am sa va prezint colegii mei simpatici de la serviciu. Alaturi de ei imi petrec o mare parte a zilei, de luni pana vineri in fiecare saptamana lucratoare. Pe unii dintre ei ii stiu de cand am ajuns in firma, pe altii de mai putin timp, dar toti mi-au devenit incet-incet prieteni. Weekend-ul trecut, de la Avrig m-a facut sa ii cunosc si sa-i inteleg mai bine. Here is the almighty team (exceptand Marius si fetele, care n-au putut merge cu noi si cu care n-am poze prea reusite)

Am mers cu colegii intr-un weekend la Avrig. Bautura suficienta (absolut, tequila, jack si altele), cu tutunul am ars-o decent (m-am intors cu tigari acasa, deci n-am depasit estimarea), distractie din plin, tv, alte balarii. Drumul mi s-a parut tare fain, mai ales pe Valea Oltului. Am dormit ca o valiza, am jucat prost la Mafia, am mancat mici si nu mi-a fost rau de la ei, am mers la plimbare in padure, unde am gasit zapada si un nene infundat cu o Dacie in ea si am fumat la locul de fumat 😉 Baietii au fost la paintball, eu am dormit, ne-am uitat pe seara la meci si am baut de necaz, apoi am dormit iar

A fost fain, nimic iesit din comun. Un weekend relaxant la munte, alaturi de colegii de munca. E bine ca am avut ocazia sa le descopar puncte forte, le-am gasit si unele mai slabe, pe care am sa le inteleg/interpretez mai bine pe viitor.

In conlcluzie, a fost fain, am imbinat utilul si placutul. Asteptam tura urmatoare. Mai multe nu scriu ca mi-am pierdut ideile si as mai dormi 🙂

Poze mai jos. In curand poze cu baietii 🙂