Andrei

Doamnelor şi domnilor, această melodie se dedică din inimă şi în mod special:

• celor care te calcă pe picioare
• celor care te calcă în picioare
• şoferilor de taxi care parchează pe trotuar în dreptul trecerii de pietoni
• şoferilor care trec pe lângă un seamăn lungit pe carosabil şi-l ocolesc, fără ca vreunul să oprească să-l ajute
• indivizilor care trec pe lângă un om lipsit de ajutor şi nu se interesează dacă acela mai respiră
• celor care au uitat că persoanele de lângă ei sunt tot oameni
• Parlamentului, Senatului şi preşedintelui României
• sistemului de căcat
• infrastructurii, care face o ambulanţă să ajungă în 25 de minute
• mormanelor de gunoaie și lui Prigoană
• bisericii, popilor, cardinalilor și Papei
• tuturor ființelor omenești ce s-au închis într-o bulă de cristal și au putrezit înăuntru, devenind gunoaie.

Nu mi s-a întâmplat mie, ci unui biet bătrân (homeless, boschetar, om al străzii, spuneți-i cum vreți), astăzi dimineață, în sectorul 3 al Capitalei, într-o intersecție foarte aglomerată. Din sutele, poate miile de indivizi care au trecut pe acolo, doar două persoane (eu și încă un necunoscut) ne-am dus să vedem ce e cu omul acela, să vedem dacă e treaz, dacă mai e viu, să-l luăm de pe asfalt, să nu îl calce vreunul pe cap, să așteptăm să vină o salvare. Doi. Din sute. Restul treceau ba nepăsători, ba uitându-se plat la bietul om.

Detaliile nu mai contează, dar concluzia e una pe cât de tristă, pe atât de revoltătoare. Oameni buni, aveți grijă de voi, că altfel muriți pe străzi și oamenii gri de lângă voi nici nici n-or să bage de seamă.

🙂

După cum spuneam acum câteva zile, rămân fără colegă de apartament începând cu 1 martie. Dar cu ajutorul lui Nicu, cineva e pregătit să ocupe camera liberă. Numele lui este Ionuţ Stoian, e constănţean şi sper că vom avea un trai fain şi îndelungat în casa asta.

Ţin să mulţumesc din suflet tuturor celor ce m-au ajutat, cu un status de messenger, un retweet, sau care şi-au întrebat prietenii/cunoştinţele.

UPDATE: Oferta nu mai este de actualitate 😀

Caut coleg de apartament. URGENT! Apartamentul are 2 camere, semidecomandat, in zona Titan, la 5 minute de metrou, complet mobilat si utilat. Chiria e 140 de euro pe luna (de om) iar utilitatile se strang la aproximativ 200 de lei pe luna (tot de om). Camera se elibereaza saptamana asta, deci de la 1 martie noul meu coleg poate sa-si aduca lucrurile.

Apartamentul e dotat cu apometre, repartitoare de caldura, gresie, faianta, parchet, aragaz, hotă, frigider, masina de spalat, telefon fix, cablu tv, internet (RDS FiberLink).

Daca te intereseaza, lasa un comment si te contactez eu cat mai rapid cu putinta. Sau cauta-ma tu pe mail, telefon sau Yahoo Messenger (daca le ai). Daca stii pe cineva interesat, da linkul mai departe. Apreciez linkurile si retweeturile.

Pupici

Inglorious Basterds Grammar Nazi

via moronail

Adică sistemul de operare care vrea să se ia la trântă cu Android si iPhone OS. Arată destul de simpatic, în stilul Media Center-ului din Windows 7 (ador fonturile alea mari), cu un UI mult îmbunătăţit faţă de versiunea precedentă. Sunt curios de megaherţii de sub capotă de care are nevoie şi pe la cât or să se învârtă ca lovele. Pentru pasionati, articol la engadget şi galerie foto tot acolo 🙂

Windows Phone 7

N-am murit, n-am fugit din ţară, nu mi-au tăiat netu’, nu mi-am uitat parola de admin la blog.

N-am avut nici timp, nici chef de a mai scrie pe blog. Cumulat cu lipsa de inspiraţie în aberaţii generată de vreme. Pe scurt:

• mi-a fost rău, dar acum îmi e mai bine. nu m-am refăcut complet, dar sunt pe drumul cel bun (same medical problems, pour les connaisseurs)
• am văzut două concerte de folk tare faine de care îmi era dor
• am rărit ffffffoaaaaaaaaaarte mult ţigările şi cred că renunţ la ideea de ţigară electronică
• săptămâna asta reîncepe Champions League şi Europa League
• tot trag să termin un mic app de AIR, dar iar mă lovesc de lipsa de inspiraţie şi chef enunţată mai sus

Dacă arde, drop a line (pe mail, pe skype, SMS). Am să răspund când am timp/chef.

Vă pup.

PS: Dacă vă era dor de mine, cadou poză cu ţâţe

Cu siguranță este invenția secolului 21. Mă întreb când or să monteze de-astea și pe la noi? 🙂

(via Sch)

Da. e pe vine. Deja s-a stabilit turneul în UK. Pe zece mii că vin la Peninsula la vară ?

Inregistrarea se gaseste integral aici

Am primit de la Copilul Alina o leapșă despre rutina de zi cu zi a unui blogăr (gen)

La mine e simplu. Wake-wake, work-work chop-chop, beer, somn. Să detaliez: Munca îmi ocupă o mare parte a zilei și deși poate părea plictisitoare îmi oferă suficiente challenge-uri în decursul unei zile astfel încât să nu mă plictisesc. Pauza de masă aduce deseori pe lângă haleală, un smashingmag cu o Măgura cu lapte.

Seara, acasă, răsfoiesc feedurile în căutare de ceva interesant, mai meșteresc la AIR sau la cine știe ce bazaconie, o mai ard nițel pe digg, dArt, last.fm, tuităr (sorry twitter fellows for my recent inactivity) și alte rețele sociale pe care le vizitez atât de des că-mi scapă numele lor. Și ziua se termină glorios cu un somn bun, dar nu înainte de a vedea un film sau un episod din serialul preferat.

A, da. Și fumez. Că e democrație. Restul (insane parties, wild sex and the cocaine) nu fac parte din rutină, ele fiind doar elemente întâmplătoare.

Mulțumind Academiei, domnului regizor ce a avut încredere în mine și fanilor plătitori de bilet, rog în continuare să vină la boxa acuzaților și să ia cuvântul pe următorii indivizi: Mdln, deA, Șovă, dorel, Șl (am scris bine?),MissAnnaMolly

PS: Fuck you blogger, for not accepting pingbacks!

nu înțeleg cum de puți

Pntr c n-m dt sm c n plc tr mlt Hppy Fsh ș pntr c vrm s n dscrțm frnțl, tt z m vrbt n cst fl. S n v sprț dc vdț l mn p mssngr stts fr vcl. st frt mznt ș n crnd m s vrbsc l fl ș l tlfn. D c? Pntr c Ptng

Mlțmsc l Mdln pntr xcpțnl mtv pntr scr p blg!

PS: Pntr c cr n nțlg nmc, v rg frms s vznț cst vdclp. C cr n gst glm, l spn trdțnll SGȚPL!

Fashion Days

Prin luna mai a anului 2009 am creat cu colegii un e-shop mai special (pentru un client, nu proiect intern), unicul ca și concept din România, FashionDays pe numele lui. Conceptul e unul foarte simplu, de shopping club exclusiv, pe baza “primul venit, primul servit”, cu campanii noi aproape în fiecare zi. E ca şi cum ai ieşi la cumpărături cu cei mai buni prieteni. Şi partea şi mai interesantă vine acum: preţul. Reducerile practicate aici ajung până la 80% (da, optzeci), aşa că preţurile sunt cam pentru orice buzunar.

Nu sunt mare fan al brandurilor şi nu mă dau în vânt după mărci ca Puma, Tissot, CK, Versace sau Le Coq Sportif. Dar un brand mare în domeniul ăsta se impune prin calitate.

Dar multă vorbă e sărăcia omului. Am 10 invitaţii de dat şi le dau primilor care vor să-şi ia ţoale şi accesorii, aproape moca şi lasă un comentariu.

PS: Ăsta nu e post publicitar, nu iau bani pentru el, ci e un shop tare şi vreau să-l încercaţi şi voi.

UPDATE: Încă 10 invitații pentru shopaholici 🙂

Pentru că omu’ deştept îşi face iarna car şi vara sanie, mi-am luat adidaşi ieftineală de la fashiondays (de unde si pozele) 🙂

Am avut azi nişte treabă pe la Tribunalul Câmpina. Staţi liniştite fanelor, nu m-a dat în judecată nicio viitoare mămică pentru juma de casă şi 25% din leafă. Am avut de ridicat nişte documente, pe baza unei împuterniciri. Aşa că am ajuns la 9 punct (pe la şi zece) la tribunal ca să rezolv rapid treaba şi să fug spre Bucureşti.

Ajung la intrarea în tribunal, un jandarm mă opreşte:

“Unde aveţi treabă domnu?”
“La arhivă.”
“Păi vă duceţi acolo.”
“Arhiva e lângă.”
“Du-te dom’le acolo.”

Ciocăn, intru, mi se face semn să ies. Aştept. Dupa 10 minute iese un nene şi mi se face semn să intru. Înăuntru, o cucoană sărită de 40 de ani: “Daţi-mi actele.” I le dau, se uită la ele şi mi le întinde scârbită: “Nu la mine, la arhivă.” Ies, înjurându-l pe jandarm şi mă duc la arhivă. Acolo las actele şi sunt rugat să aştept afară. Trec 10 minute, trec 20. Tanti iese şi dispare pe un hol. După câteva minute apare cu un vraf de dosare şi se întoarce în birou. Mai stau 20 de minute. Mă cheamă înăuntru. În jurul meu, în birou, 5-6 oameni, întrebau o cucoană de legalizările lor lăsate de miercuri (s-a făcut luni între timp). Îmi întinde madam a mea un teanc de dosare deschise şi mă pune să scriu pe toate că am primit draci și laci.

Plec plin de nervi. E 10:20. Trebuia să fiu în tren de mult. Ajung la gară. “Când pleacă primul tren spre Bucureşti?” Tanti de acolo se uită peste ochelari la mine. “Ăăăăă, unşpe jumate”.

Plec şi mai nervos şi mă duc la Autogară să iau maxi-taxi. Mă uit, ultimul a plecat la 10:15. Futu-i. Următorul e la 11:00. Hai că e bine, până mă învărt, până trag o țigară plecăm. Se face 11:10. Un domn mai în vârstă se revoltă:

“Şefu’, când plecăm şi noi? Că îngheţăm aici”.
“Plecăm când se umple.”
“Păi şi dacă nu se umple, nu mai plecăm? Sau plecăm diseară?”
“Daca nu se umple, plecăm la şi un sfert”
“Şi de ce scrie la unşpe pe panou şi nu scrie şi un sfert?”

Şoferul trânteşte zgomotos uşa şi porneşte motorul.

Când vezi că sistemul e de căcat, când vezi că oamenii sunt şi mai de căcat, când vezi că îi doare în cur de tine şi nu mişcă un deget pentru tine, deşi asta le e meseria, te gândeşti că mai bine stăteai acasă şi nu te dădeai jos din pat.

Şi-şi vine iar să-ţi bagi pula în sistem, să te pişi pe patriotism şi pe urma de românism pe care o mai ai în tine. Pentru că nu eşti ca ei. Şi te simţi străin în ţara ta. Şi începi să te uiţi cu jind la globul pământesc şi să-ţi faci planuri…

PS: În România cred că şi Windows-ul se instalează mai greu.

Nu, nu, nu, nu e panică

Hello, I'm a brain surgeon

John Hodgman in Battlestar Galactica 🙂