Andrei

Nu mi-a plăcut politica. Am încercat să nu scriu despre politică. Am încercat să înțeleg că fiecare are dreptul de a alege și de a vota pe cine vrei. Dar nu se mai poate. După 6 ore de stat la coadă pentru a vota am decis că nu pot să mai tac. Ne-am săturat să ne fure. Prea rău și prea pe față.

random pixels se întoarce.

M-am săturat de:

• câini vagabonzi
• gabori care bat nevinovați
• țigani cu manele la difuzorul telefonului
• cocalari care se iau de tipe în metrou
• trotuare pline de gheață pe malul Dâmboviței care n-are balustradă
• Renault-uri Symbol cu numere de Călărași care nu dau prioritate la trecerea de pietoni
• trenuri care întârzie 720 de minute
• -18grade Celsius

Promit că n-o să-mi fie dor de voi.

47 de zile.

Am început aventura dofollow, la inițiativa www.dofollow.ro. Am văzut că e util și că poate ridica numărul de vizite. Dar am văzut la nesfârșit comentarii fix ampulea, comentarii de 2 cuvinte, date de puleți care încearcă să-și mărească numărul de inbound links de pe blogurile oamenilor cu bunț-simț. Așa că am decis să dezactivez temporar pluginul.

Aștept comentarii

Uneori mă simt mai aproape de stele decât de tine. Altori îmi doresc să plouă. Vreau să fug departe și să nu mă mai uit în urmă, pentru că mă doare atunci cand ar trebui să nu-mi pese și nu-mi pasă atunci când ar trebui să mă doară.

Uneori îmi vine sa ma dau cu capul de asfalt, dar vânătăile trec de la sine. Și acum eu sunt cel vinovat? Ai să fugi în brațele ursulețului tău preferat, să te ascunzi de stropii mari. În seara asta eu sunt personajul rău, din vina mea tună. Mă întind pe pat. Aștept să vină weekendul, să mă pun în cap.

You caused this shit to happen, and now you want out?

Doamnelor şi domnilor, această melodie se dedică din inimă şi în mod special:

• celor care te calcă pe picioare
• celor care te calcă în picioare
• şoferilor de taxi care parchează pe trotuar în dreptul trecerii de pietoni
• şoferilor care trec pe lângă un seamăn lungit pe carosabil şi-l ocolesc, fără ca vreunul să oprească să-l ajute
• indivizilor care trec pe lângă un om lipsit de ajutor şi nu se interesează dacă acela mai respiră
• celor care au uitat că persoanele de lângă ei sunt tot oameni
• Parlamentului, Senatului şi preşedintelui României
• sistemului de căcat
• infrastructurii, care face o ambulanţă să ajungă în 25 de minute
• mormanelor de gunoaie și lui Prigoană
• bisericii, popilor, cardinalilor și Papei
• tuturor ființelor omenești ce s-au închis într-o bulă de cristal și au putrezit înăuntru, devenind gunoaie.

Nu mi s-a întâmplat mie, ci unui biet bătrân (homeless, boschetar, om al străzii, spuneți-i cum vreți), astăzi dimineață, în sectorul 3 al Capitalei, într-o intersecție foarte aglomerată. Din sutele, poate miile de indivizi care au trecut pe acolo, doar două persoane (eu și încă un necunoscut) ne-am dus să vedem ce e cu omul acela, să vedem dacă e treaz, dacă mai e viu, să-l luăm de pe asfalt, să nu îl calce vreunul pe cap, să așteptăm să vină o salvare. Doi. Din sute. Restul treceau ba nepăsători, ba uitându-se plat la bietul om.

Detaliile nu mai contează, dar concluzia e una pe cât de tristă, pe atât de revoltătoare. Oameni buni, aveți grijă de voi, că altfel muriți pe străzi și oamenii gri de lângă voi nici nici n-or să bage de seamă.

nu înțeleg cum de puți

Pntr c n-m dt sm c n plc tr mlt Hppy Fsh ș pntr c vrm s n dscrțm frnțl, tt z m vrbt n cst fl. S n v sprț dc vdț l mn p mssngr stts fr vcl. st frt mznt ș n crnd m s vrbsc l fl ș l tlfn. D c? Pntr c Ptng

Mlțmsc l Mdln pntr xcpțnl mtv pntr scr p blg!

PS: Pntr c cr n nțlg nmc, v rg frms s vznț cst vdclp. C cr n gst glm, l spn trdțnll SGȚPL!

Am avut azi nişte treabă pe la Tribunalul Câmpina. Staţi liniştite fanelor, nu m-a dat în judecată nicio viitoare mămică pentru juma de casă şi 25% din leafă. Am avut de ridicat nişte documente, pe baza unei împuterniciri. Aşa că am ajuns la 9 punct (pe la şi zece) la tribunal ca să rezolv rapid treaba şi să fug spre Bucureşti.

Ajung la intrarea în tribunal, un jandarm mă opreşte:

“Unde aveţi treabă domnu?”
“La arhivă.”
“Păi vă duceţi acolo.”
“Arhiva e lângă.”
“Du-te dom’le acolo.”

Ciocăn, intru, mi se face semn să ies. Aştept. Dupa 10 minute iese un nene şi mi se face semn să intru. Înăuntru, o cucoană sărită de 40 de ani: “Daţi-mi actele.” I le dau, se uită la ele şi mi le întinde scârbită: “Nu la mine, la arhivă.” Ies, înjurându-l pe jandarm şi mă duc la arhivă. Acolo las actele şi sunt rugat să aştept afară. Trec 10 minute, trec 20. Tanti iese şi dispare pe un hol. După câteva minute apare cu un vraf de dosare şi se întoarce în birou. Mai stau 20 de minute. Mă cheamă înăuntru. În jurul meu, în birou, 5-6 oameni, întrebau o cucoană de legalizările lor lăsate de miercuri (s-a făcut luni între timp). Îmi întinde madam a mea un teanc de dosare deschise şi mă pune să scriu pe toate că am primit draci și laci.

Plec plin de nervi. E 10:20. Trebuia să fiu în tren de mult. Ajung la gară. “Când pleacă primul tren spre Bucureşti?” Tanti de acolo se uită peste ochelari la mine. “Ăăăăă, unşpe jumate”.

Plec şi mai nervos şi mă duc la Autogară să iau maxi-taxi. Mă uit, ultimul a plecat la 10:15. Futu-i. Următorul e la 11:00. Hai că e bine, până mă învărt, până trag o țigară plecăm. Se face 11:10. Un domn mai în vârstă se revoltă:

“Şefu’, când plecăm şi noi? Că îngheţăm aici”.
“Plecăm când se umple.”
“Păi şi dacă nu se umple, nu mai plecăm? Sau plecăm diseară?”
“Daca nu se umple, plecăm la şi un sfert”
“Şi de ce scrie la unşpe pe panou şi nu scrie şi un sfert?”

Şoferul trânteşte zgomotos uşa şi porneşte motorul.

Când vezi că sistemul e de căcat, când vezi că oamenii sunt şi mai de căcat, când vezi că îi doare în cur de tine şi nu mişcă un deget pentru tine, deşi asta le e meseria, te gândeşti că mai bine stăteai acasă şi nu te dădeai jos din pat.

Şi-şi vine iar să-ţi bagi pula în sistem, să te pişi pe patriotism şi pe urma de românism pe care o mai ai în tine. Pentru că nu eşti ca ei. Şi te simţi străin în ţara ta. Şi începi să te uiţi cu jind la globul pământesc şi să-ţi faci planuri…

PS: În România cred că şi Windows-ul se instalează mai greu.

E vremea Crăciunului. A time to give, a time to care. Şi stai şi te uiţi la TV şi te bucuri de prăjiturile mamei, când… “cioc-cioc”. Te uiţi pe vizor, nimeni. “A, pula, s-a auzit de sus. Iar s-a îmbătat vecinu şi a scăpat ceva pe jos“. Şi te întorci la TV. Şi sună la uşă. Şi te uiţi pe vizor. Nimeni. “Ce pula mea? Nu deschid, că iar alerg cerşetorii cu steaua. Sau cu sorcova“.

Mă deplasez iar spre canapea, ding-dang. “BĂ, CE PULA MEA, A DAT STRECHEA IN VOI?” îmi urlă în creier vocea interioară a raţiunii. Mă uit pe vizor. Iar. De data asta un nene pe la treişcinci de ani, cu nişte hârtii în mână. Pula. Administratoru’. Sau cu curentu’. Sau gazele. Deschid.

“Doamne miluieşte…” bla bla bla pula mea. POPA CU BOTEZU’! Ca să fie sigur că răspunde lumea bagă dascălu’ la înaintare şi popa stă după colţ să intre cu japca în casă. Mai ales că românu e ruşinos credincios fraier şi nu-l dă pe popă afară. Pleacă mă d-aci, îmi dai cu stropitoarea cu smârcâz pseudo-sfinţit pe pereţi. Am zugrăvit astă vară, strici bunătate de lavabilă. “Nu primesc. Pa.”

Plătiţi taxe, găsiţi un job (nu o slujbă) care să nu fie sinonimă cu înşelăciunea şi nu mai vrăjiţi babetele cu Raiu’ şi cu Iadu’ că nu vă mai crede nici pula. Hai la mulţi ani!

Şoferii de genul ăstuia ar trebui daţi jos din maşină şi împuşcaţi în cap. De două ori, ca să fii sigur.

Ca un dizainăr de web care face treabă bună (după cum mă consider şi după cum mă laudă alţii) vreau să vă vorbesc în seara asta (până începe Top Gear) despre noua moacă a site-ului singurei companii de transport pe sub pâmănt din România. Nu ştiu cine a făcut site-ul www.metrorex.ro (care nu merge fără www), nu ştiu pe câţi bani (dar sunt tare curios) pentru că imediat mi-au sărit in ochi câteva chestii al dracu de “drăguţe” (atenţie blondelor, aici e sarcasm!)

Să enumerăm o parte din noile funcţionalităţi ale mândreţei de site:

• posibilitatea de a căuta ruta între două staţii care nu există (orice combinaţii sunt posibile între Staţia A, Staţia B, Staţia C, Staţia D)
• posibilitatea de a vedea în viitor (mai ales comunicatele de presă care au data de 19 noiembrie 2009, deşi suntem în 15)
• o galerie foto cu un design şi o ergonomie incredibilă (poze care se deschid cu target=”_blank” sunt old-school, deci şmechere)
• un footer aliniat la milimetru la pixel, care arata nu numai echilibrat, dar şi aerisit
• un formular de contact multifuncţional, care nu există

Bătaie de joc site-ul ăsta, lansat fără să se uite cineva în fugă peste el (astea ar fi sărit în ochi si lui Stevie Wonder). Îmi pare rău pentru Metrorex, sunt o companie care-mi place ca branding, dar care suferă din cauza conducerii. Căreia îi transmit un pont: “Vreţi un site care să funcţioneze, ştiu io nişte băieţi care fac treabă bună”

În final, las un screenshot (pentru posteritate, că poate or să modifice una alta prin site) şi mă gândesc că dacă n-or să editeze nimic, la anu’ poate or să tragă la internetics. Prietenii ştiu de ce 😉

Metrorex punct ro Fail

Am mers şase oameni în Fratelli. Cu Mihaela de la Fashion Days, ne făcurăm şapte. Că doar echipa legată bine, în cârd umblă.  Dar să sar peste detalii şi să îmi spun părerea despre Premiile Internetics 2009. Pardon, Internetics 2009, că n-au prea fost premii.

Trebuie să îi felicit pe FourHooks, aka Metropotam pentru agenția anului. Că au fost cei mai buni, că n-au fost, fair-play is fair-play. Şi acum, să începem să strigăm “darul”:

• Categoria Retail şi comerţ electronic: niciun nominalizat. Din 25 de e-shop-uri, unele cu un concept unic în România, toate sunt pielea pulii (definiţie: a fi pielea pulii = varză, degeaba, de căcat, nu merită luat în seamă)
• Categoria Călătorii, divertisment, timp liber: 19 site-uri, nicio nominalizare (adică o comunitate online cu aproape 20.000 de membri sau un site gen toti pentru unu sunt tot de căcat – două exemple random)
• Servicii financiare şi real estate, printre care era şi site-ul ING (un site admirabil dpdv al funcţionalitaţii) – iar căcaturi.
• … şi alte categorii pe care mi-e lene să le mai enumăr
• Au căştigat, în schimb, clona în sepia a metropotam, brănduită de Timişoreana şi campania Webstyler la coca cola zero
• Noi (innobyte) n-am luat nimic, MRM Partners n-a luat nimic, Republika n-a luat nimic, MB Dragan n-a luat nimic, Hyperactive n-a luat nimic, Treeworks n-a luat nimic. Aparent, în România există doar două agenţii. Restul sunt de formă. (cel puţin asta s-a înţeles din împărţeala premiilor)
• Şomfi zicea că după faza asta e anti-internetics. Mie, sincer, nu-mi mai pasă. Am să-i ignor şi am să-i las să stea acolo, în cercul lor.

În concluzie, nu-mi pare rău că am participat. Am văzut cum se mişcă lucrurile în lumea internetics şi cu ce se mănâncă pe acolo. Îmi pare bine totuşi că am ajuns la eveniment, pentru că am avut ocazia să reîntâlnesc nişte oameni simpatici (sau dragi) cu care nu mai interacţionasem de mult. Astfel, am dat peste dowel, peste John si Mihai, Sandu, necenzurat, Bobby Voicu şi Adrian Ciubotaru, pe domnul Costin (pentru că “domnule” nu arată doar diferența de vârstă, ci și respectul 😉 ) şi am felicitat-o pe Corina de la metropotam pentru că ştiu că are de tras la muncă.

În rest, premiile n-au fost, atmosfera a cam sucked (noroc cu Gică de la Țăndărei că a mai smuls niște râsete de la lume), berea a fost moca pentru că șurubelnița era 25 de lei, a câștigat cine a trebuit și restu’ s-au dus acasă cu speranţe pentru la anul. Eu unul nu mă mai complic, capitolul internetics e închis pentru mine şi le urez succes tuturor viitorilor participanţi (nu că ar conta).

Luni o să fie o zi nouă de muncă, la care o să mă duc fără trofeu, fără premii, dar alături de băieţii care m-au susţinut şi înţeles întotdeauna. Pentru că ei sunt echipa care mă susţine întotdeauna şi mă ajută să duc treaba la capăt şi niciun premiu de pe lumea asta nu se poate ridica deasupra lor. Mulţumesc, băieţi, voi sunteţi cel mai mare premiu pe care puteam să-l câştig!

trupa de şoc

PS: Nu neg şi nu pun la îndoială competenţa sau intenţiile mebrilor din juriu, dar mă jur că rezultatul a fost de căcat.

… the gunpowder, treason and plot
I see no reason why the gunpowder treason
Should ever be forgot …

V

De asta nu mai suport ziarele din România. Că vor să scoată bani cu furca din ochii utilizatorilor. Şi mă gândesc cu oroare că în piaţa de căcat de la noi, Gândul e considerat un ziar premium. Să vă fut în nară, imi pun AdBlock, Amin!

PS: Dacă nu inţelegi de ce înjur, click pe poza de mai jos. Şi nu, nu vreau să cumpăr o casă!

Coaie, sigur nu cumperi o casă?

Mă simt să transmit astăzi o călduroasă pulă peste bot băiețașilor de la PrimaTv și okazii.ro care își servesc bazele de date cu emailuri după cum vor creierele lor (mici). Genul ăsta de spamagii merită călcați cu mașina pe coaie. De mai multe ori.

Pula mea, poate că treceam asta cu vederea dacă spoof-ul după Godfather nu era mârlănesc și de prost gust. La muie!

de aici, via Beatrix Kiddo

Am primit un comentariu aici de la Carmen din Constanta, care suna cam asa:

Superbe pozele in care apare rasaritul sau apusul de soare, nu imi dau seama:d, eu niciodata nu l-am putut vedea 🙁

De aici nu pot sa trag decat urmatoarele concluzii:

1. Nu stii ca soarele rasare la est si apune la vest (de-aia ii mai si zice ‘rasarit’ sau ‘apus’)
2. Daca stii punctele cardinale, nu stii geografie, ca litoralul nostru e indreptat spre est
3. Nu esti din Constanta si nici macar nu “citesti” un post inainte de a comenta.Si dupa mail, sunt convins ca nu te cheama Carmen. Sau Georgiana?. 😉

Transmite-le sefilor tai (sau cui te-a pus sa lasi comentarii pentru firma aia de inchirieri masini) ca esti o idioata ce necesita concediere.

Voi ce credeti despre domnisoara?

Pagini web in rate

de la Bogdan, in Busteni. Pare destul de dubios.