Andrei

Tinand cont de conditiile pe care le cer/impun bancile la ora actuala, mi se pare ca reclama promoveaza un produs mai mult decat competitiv. 🙂 Enjoy!

PS: Nu uitati sa-i spuneti zanului ca ati venit de la mine, ca sa primesc si eu 10% din degetele voastre!

Un scurt metraj foarte interesant. Despre culori, viata si ganduri… de bine. Mai multe realizari de-ale lui Eduardo Morais aici

Finalul e genial :))

Tosh - Day One

Din cauza ca nu am suficient timp ca sa adopt un animal adevarat, am decis sa adopt un animalutz virtual. meet Tosh. Tosh e un pinguin imperial. Are o zi si o sa creasca mare! 🙂

Aflata de la Mada … enjoy! 🙂

La Unirii, mare targ. Tot felul de obiecte de cult, care de care mai kitschoase si mai impopotonate.
Matanii – 15 lei
Tamaie – 10 lei
Icoana – 5 lei, “ocazie speciala”
Carte de rugaciuni – 10 lei

“nu va suparati, cat costa mantuirea?”

“Poezii cu peronul pe partea dreapta” este defapt un volum de ganduri, unele spontane, dar nu neaparat fara logica, unele gandite indelung si altele, poate mai simplu, nascute doar din sentimente. “Poezii cu peronul pe partea dreapta” este o proiectie a gandurilor mele si modului in care acestea s-au schimbat pe parcursul unui an, an in care versurile ce acum apar in carte au fost scrise.Volumul contine desen si grafica de Claudia Chirita si este insotit de un CD, preview al albumului “Poetry Pop” ce urmeaza a fi lansat de formatia Oliver. Atat ilustratiile cat si materialul audio care insotesc textul sunt strans legate de mesajul poeziilor propriu-zise.

Asadar, va invitam marti, 11 decembrie in libraria Carturesti, de langa cinema Patria, la lansarea volumului “Poezii cu peronul pe partea dreapta”, care va fi urmata de un concert al formatiei de rock alternativ Oliver.

Mai multe informatii despre Alex Dumitrascu gasiti pe pagina sa de MySpace, iar detalii despre Oliver, aici.

Distractie placuta si ne vedem acolo!

Tuturor care mi-au fost aproape in ultima vreme, oamenilor adevarati care m-au facut sa uit de belele si de griji … va iubesc.

Azi, la o mica ocazie speciala, un mic cadou de la Moshu’

 Ma tot plictiseam acasa si sarind din blog in blog, din site in site, am dat peste cel mai tare banc cu blonde existent … ever. Citeste-l aici

La nivel naţional, promovarea culturii în rândurile tinerilor este privită precum un act fără rost, în contextul în care generaţia tânără se consideră a se îndrepta spre non-cultură. Mai mult decât atât, promovarea tinerilor ce ar putea avea un impact în domeniul cultural, fie în teatru, poezie, proză etc., întâlneşte de multe ori dificultăţi atât datorită lipsurilor materiale cât şi datorită lipsei unor contexte care să implice promovarea şi interacţiunea. .
Festivalul “Zapping Through Culture 2007” are ca scop crearea cadrului adecvat pentru promovarea activităţilor culturale şi creative ale tinerilor, constituindu-se ca şi o rampă de lansare a tinerelor talente, fiind o metodă de a arăta că generaţia noastră poate produce şi altfel de artă decât cea comercială, că suntem şi inovatori şi nu doar contestatari.
Lipsa promovării tinerilor talentaţi a fost menţionată în diverse contexte şi din diverse surse, rămânând totuşi o problemă a societăţii româneşti în momentul actual. Iată motivul principal care solicită crearea unui cadru în care tinerii talentaţi să poată fi promovaţi, dar şi să interacţioneze cu diverse personaje ale vieţii culturale româneşti.
“Zapping through Culture 2007” este un festival organizat de tineri, cu tineri si pentru tineri. Este o sansa de a ne face remarcati, de a inova si de a continua progresul cultural romanesc.
Mai multe informaţii găsiţi pe site-ul festivalului www.zappingculture.com

UPDATE: Data festivalului s-a mutat in week-end-ul 12-14 octombrie

Veselie mare vineri seara la OTV. Initiatorii ‘marelui bilet’ in valoare de 137.000 de euro au scos din seif banii stransi de la cei 623 de romani care si-au pus sperantele in varianta de 23 de numere a lui Ogica. ‘Acestia sunt banii pe care ii vom juca duminica. Ii aratam tuturor, pentru ca asa suntem noi, transparenti, in tot ceea ce facem’, ne-a declarat bosul OTV, Dan Diaconescu. [Sursa: Libertatea]

Astfel, Stelian Ogica, pe banii romanilor prostilor, a ales urmatoarele variante:

Varianta A: 2, 3, 6, 8, 11, 12, 13, 15, 17, 20, 21, 22, 23, 24, 27, 29, 31, 33, 36, 38, 41,
Varianta B: 8, 17, 19, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 37, 39, 48
Varianta C: 4, 5, 11, 19, 22, 24, 28, 29, 30, 39, 48.

Asta-seara, duminica, 26 august 2007, la tragerea loto 6/49 difuzata de TVR, stupoare, care mai departe vor fi transformata (cu siguranta) in tristete si ura fata de acest “guru” al loteriei: Numerele extrase au fost: 46, 35, 42, 1, 2, 34.

Concluzia e simpla. Din cele ‘jdemii de numere alese de Ogica si ceata lui a iesit doar 1 (unul!), iar banii romanilor care si-au pus sperantele in acestia au ingrosat balanta contabila a Loteriei Nationale la venituri cu inca 137.000 de euro.

Felicitari domnilor Stelian Ogica, Dan Diaconescu si amicilor lor, care au reusit sa traga in teapa mai multi oameni ca Vlad Ţepes!

În Romania se fură, zilnic, în jur de 700 de telefoane mobile. Asta înseamnă că unul din 70 de telefoane existente la utilizatori se fură într-un an. (Gândul). Adica unui roman i se fura telefonul la fiecare 2 minute. Bietul de el. 🙂 Cunosc multi care au ramas fara telefoane prin tramvaie sau metrou, asa ca va sugerez sa aveti grija si sa nu va transformati telefoanele in doze pentru hoti. Cu cat e mai nou/scump/shiny un gadget, cu atat e mai atragator pentru baietzasi.

Well, cică referendumul ăsta ar fi costat aproximativ 18 de milioane de euroi de la buget. Adică din banii noştri. Oare ce-ar fi putut realiza aleşii noştri cu aceşti bani? Păi, hai să facem nişte calcule simple…

• 100 de milioane pâini
• 10000 de calculatoare noi, suficiente pentru dotarea a peste 250 de laboratoare din şcoli şi licee
• 18.000 de tone de benzină, cu care se puteau călători aproape 275 de milioane km, cu un autoturism
• 200 de autobuze noi pentru transportul în comun
• 1950 tone de cannabis
• cumpararea a peste 300 de apartamente cu 2 camere pentru familii de tineri
• peste 700.000.000 minute de convorbiri în Vodafone Campus, adica aproximativ 8100 de zile
• etc …

Lăsând numerele să vorbească singure, oare câte monumente ar fi fost salvate de la ruină, câte şcoli ar fi fost salubrizate, câţi kilometri de stradă s-ar fi asfaltat, câţi copii talentaţi ar fi fost sprijiniţi?

Cateodata sunt atat de prost. Imi fabric aripi. Cu grija le fac trainice, frumoase, stralucitoare, perfecte. Si ma ridic spre ceruri. Iar cand ajung acolo sus, le arunc, le uit si cad. Si ma sparg. Sunt gol in mine. Mi-e dor de ieri

Daca as fi avut inca o pereche de picioare mi-as fi rupt-o si p-aia
numai sa stau cu tine
(Adrian Tanase)

M-ai lovit iar. Pe la spate, atunci cand ma asteptam cel mai putin. Aruncam cuvinte, idei, nervi, uitari si sentimente.dintr-o parte intr-alta astfel incat nici biata pisica nu mai stie in ograda cui se afla.

Ai plecat fara sa-ti iei “ramas bun” si-ai zis ca sunt un norisor. Ai fugit din calea mea si-mi zici ca ti-am lipsit.Nu mai stiu ce sa cred, ce sa simt. Starile tale ambigue imi deregleaza de tot busola. Si-a nins peste semne …

Simpler is better. Poate ca era mai bine daca eram doar doi atomi. Pluteam, ne invarteam, ne rostogoleam, pierdeam simultan electroni, ne ciocneam puternic intr-o reactie care sa produca multa caldura. Dar n-a fost sa fie…

Ai vrea sa te iert. Nu pot. N-am pentru ce. Nu te urasc, nu-s suparat. Poate doar trist. Pentru c-am strigat in noapte si n-a raspuns nimeni. Pentru ca am cautat un prieten si am regasit aceleasi fete gri. Nu-ti cere scuze, ai facut ceea ce credeai ca e mai bine

But let bygones be bygones. After all, I missed your eyes, your laugh, your thoughts. Yep, I missed you too.

Fresh start – impossible not

Okey, today I’ll try to keep it short. I need a time-stopping-gizmo-thingy-device. O aplicatie pt mobil, un upgrade pt mp3player, un buton in plus la ceas, o telecomanda simpatica, designed by Apple 🙂

La ce mi-ar trebui mie asa ceva? As putea sa sparg banci, lasand gardieniii in pozitii amuzant-umilitoare in fata camerelor de supraveghere. Sau sa deviez bombele care cad peste oamenii nevinovati. As da regatul meu pentru acest device, mi-ar fi usor sa-l recuperez apoi 😛 Dar nu de asta am nevoie de el.

Pentru zilele cu prieteni aproape, pentru amurgul de sub castan, pentru cartea pe care trebuie s-o termini, pentru metroul care tocmai inchide usile, pentru ca ziua are doar 24 de ore, pentru ochii ei care se indeparteaza…

Pentru noptile de zbantuiala in barulete, pentru proiectele ce trebuiesc predate maine, pentru episodul din E.R. pe care l-am ratat, pentru 313 care vine prea des, pentru dimineata in care vrei sa lenevesti in pat, pentru ca mi-e atat de greu sa spun “ramas bun”…

Nu ştiu ce mi-a venit de am pus mâna pe pix. Un gând răzleţ, un scurt-circuit întâmplător în singura sinapsă funcţională rămasă.

Prieteni imaginari, fiecare dintre noi a avut sau încă mai are. Eu nu. Cel puţin, nu mi-amintesc.

Alex, Jimmy, Bob, Iuda, Mary, nume care de care mai ciudate, prieteni imaginari cu trăsături şi calităţi mai mult sau mai puţin obişnuite.
Omuleţul din hârtie, piticul din stomac, gândăcelul de sub pat sau poate ornitorincul piţigăiat de la etajul patru. Poate să fie cel pe care ţi-l doreşti aproape sau poate fi cel care îţi doreşti să devii. Îţi poate da un sfat de care ai nevoie sau îţi poate arăta lucruri pe care le vedeai, dar pe care nu voiai să le recunoşti. It can be your Dr. Phil or your Tyler Durden. Devine punctul în care fantezia şi realitatea se împletesc, se completează, devenind un tot unitar, zămislind clipa în care toate gândurile iau formă.

Încerc la ora asta să-mi strig, să-mi caut prietenii imaginari. Fără succes, însă. Nici Bob, nici ornitorincul, nici un elf cu urechi lungi. Doar eu, cu mine. Nimeni şi nimic în jur. Nu-s obiecte, nici oameni. Nici măcar prieteni imaginari. Doar o foaie, un pix, lumina unui bec cam chior şi nişte gânduri răzleţe.

Oare… oare nu sunt cumva eu prietenul imaginar al cuiva? Aşa s-ar explica vidul care mă înconjoară. Un prieten imaginar despre care nu se mai ştie nimic. Poate că sunt doar rodul unei imaginaţii bogate, ce-a refulat dintr-o minte bolnavă intr-o zi ploioasă de octombrie. O minte prea slabă pentru a accepta realitatea şi prea orgolioasă pentru a putea păstra o relaţie de durată cu o entitate inexistentă. Poate-s chiar ornitorincul de la patru.

Ochii mi se-nchid, gândurile mi se amestecă, noaptea şi somnul mă cuprind. În curând am să sting lumina şi am să adorm. Un gând mă frământă totuşi… oare mai crede în prieteni imaginari? Oare mă mai recunoaşte?