Andrei

Thanks Raluca

[youtube t5uVlHonDdU]

This cartoon/anime was a weird one. It had futuristic robots, weapons, and vehicles in a wild west setting. The Star Sheriffs was also a strange blend of characters types. Saber was the leader spoke with a british accent and carried a sword instead of a gun. Colt was the typical cowboy type complete with accent and layed back attitude (and his own theme song). April was the female member who was skilled with computers, and Fire-Ball was the race car driver who had a quick temper. The Sheriffs main enemies were called Vipers and they came from another dimension. When the Vipers got shot they didn’t die, they were transported back to their dimension. That was something I didn’t like about this cartoon/anime. The Vipers should die when they get shot and to allow them to keep coming back again is pretty lame especially for an anime cartoon. (sursa: IMDb)

Eu: sal
scyonangel: hey
Eu: mah
Eu: din piata pache protopopescu pana in colentina e mult de mers ?
Eu:
scyonangel: da
Eu: mai exact 53 de minute
Eu:
scyonangel: lol
scyonangel: ai innebuniut?
Eu: nope
Eu: da’ n-am mai prins 66
scyonangel: ba, trebuia sa iei un taxi
Eu: si a trecut o muista cu un 21 pe langa mine si s-a facut ca nu ma vede… vatmanitza pwlii
Eu: din pwla bani
Eu: da’ faza
Eu: stateam in rosetti
Eu: asteptam 66
Eu: si ma bag cu o tipa in vorba
Eu: am intrebat-o de 66 si mi-a zis ca pe ala il asteapta si ea .. . (continue reading…)

Imi desfac aripile si ma ridic. Pamantul se indeparteaza de mine, problemele la fel. Ma uit in jurul meu si vad tot felul de oameni, mai rai, mai tristi, mai suparati si mai nebuni. Poate sunt unul dintre ei. Nu-mi pasa. Am observat ca nu sunt un om rau. Nope, not me. Sunt doar un om indiferent. Mai mult sau mai putin. Ma uit la chinurile celor din jur si constat ca incepe sa-mi placa. Cred ca sunt sadic. Durerea celor din jur nu mai inseamna decat amuzamentul meu. Si nimic altceva. Cu mici exceptii.
Zambete prefacute, barfa, ipocrizie. It’s a part of this huge show you call life. Watch. Enjoy. Learn.
Nu mai iubesc nori, nu mai iubesc flori, nu mai iubesc un cer de mai si un oracait de broasca pe malul lacului.
Nu’s beat, nu’s drogat, nu’s intr-o stare de depresie. Sunt fericit, sunt indiferent.

raZna a aruncat-o la mine. revenge will soon come, my friend …

1. mi-am pierdut virginitatea într-o noapte de mai, într-un parc
2. îmi plac mai multe tipe, dar iubesc doar pe una singură (deşi nu ştiu cât de secret e asta)
3. habar nu am ce am să fac peste zece ani, dar nici nu mă deranjează chestia asta
4. în ultima vreme duc lipsă de inspiraţie şi de chef de lucru, chiar daca stau minim 10 ore in fata PC-ului
5. am devenit o persoană rea, un om crud, câinos, afurisit, neiertător, al dracului, necruţător, cumplit. şi chiar îmi place.

şi-acum, s-o dau mai departe… alecu, Cyron, Miruna, e rândul vostru să ziceţi câte 5 secrete despre voi

Astăzi vă prezentăm două exemplare din rasa … nu stim exact din ce rasă far parte, dar cu siguranţă ar trebui trecută pe lista cu specii cu prioritate la genocid. Avem o combinaţie aproape reuşită de om (homo sapiens sapiens), corb (Corvus brachyrhynchos). În folclor, sunt denumiţi *Goth-emos”. Apariţia aceste specii, generată de către muzică, această mixtură beneficiază de influenţe din diverse genuri, fiind o amestecătură de Cradle of Filth, Kiss, Marius Moga şi Adi de la Vâlcea. Încă nu s-a detereminat concret comportamentul acestei specii, dar cercetătorii susţin că variază, în funcţie de necesitate, între goth şi emo. Din câte s-a putut observa până acum, nutriţia este una asemănătoare cu cea omnivoră, cu precizarea că predomină alcoolul în diverse formule, prezentări şi niveluri de calitate, dar mereu în cantităţi impresionante. Încă nu a fost capturat niciun astfel de exemplar pentru a-i fi efectuate teste, dar se crede că, deşi volumul cranian şi creierul sunt la fel de mari ca la oameni, coeficientul de inteligenţă nu depăşeşte valoarea de 45.

A venit toamna. Cacat. Ploua prosteste, mocaneste, fara nici o noima. Nu poti sa iesi sa te plimbi, nu poti sa iesi la un suc, nu ai chef de nimic. Te chinui sa scrii niste randuri, dar cuvintele ti se opresc in buricele degetelor ce maltrateaza tastatura. Ar plange si ea. E toamna. Are voie… Cad frunzele, se strang recoltele. Cacat. Ploua. Am fost sa iau paine. M-a plouat. Am iesit la un ness. M-a plouat. M-am dus la net. M-a plouat. Acum s-a potolit. Sau mai picura. Habar n-ai ce se va intampla peste cinci secunde. A venit, a venit toamna, ma abureste Alifantis. Cica sa i se acopere inima cu un copac sau cu o umbra. Ba, ploua! O umbrela ar fi indicata. Bacovia s-ar simti numai bine. (considerand sistemul de valori bacoviene).

Vreme de numarat bani. N-am. Vreme de sporit natalitatea. Scump sa cresti un copil in ziua de azi. Vreme de dormit. Nu mi-e somn. E unu jumate … dar nu mi-e somn. La televizor nu e nimic interesant. Au observat si astia ca e toamna si au inceput cu telenovelele, cu Din dragoste bre, Iarta-ma si alti Jay Leno carpato – danubiano – pontici. Winamp-ul sare de la o melodie stupida la alta. A dat-o si asta in autumnita si ma enerveaza. Am cascat. E joi.

Sa moara, sa faca, sa dreaga… Azi e deja joi, 28 septembrie. De doua ore, azi e joi. Maine e vineri. Apoi vine sambata. Ei na… stiam ca stiai asta. Cica trebuie sa ma mut la Bucuresti, sa fiu si eu student la Capitala, sa ma fac baiat invatat, culturalizat, sa invete si eu o meserie, sa imi castig si eu painea. Sa nu mai stau ca parazitu’ pe spinarea altora, ca cica nu e bine. Fix p… Da’, fie… Şi cum am invatat de mic copil, nimic nu se castiga daca stai degeaba. Cica trebuie sa te chinui, sa faci sacrificii, sa stai drept in fata greutatilor si alte bazaconii de genu’ asta… Nu ma asteptam sa mi se intinda totul pe o tava de argint (sau macar din inox, dar nu Made in China). Dar nici sa mi se puna piedici peste tot, sa ma lovesc mereu de cate ceva/cineva… Dar stii ceva blogule? Sa-mi bag picioru’ daca-mi mai pasa. Nu pot sa mai dau inapoi, nu vreau sa mai dau inapoi. Am fugit destul. Tragem linie, pornim de la zero. Fruntea sus, tupeu cat cuprinde, durere-n cot.

Sper sa nu mai am parte de specimene ca la Brasov. Sper ca n-am sa mai intalnesc comunisti, mentalitati invechite, oameni gri, ascunsi sub titluri de jandarm, profesor universitar, prodecan. M-am saturat de oameni fara omenie, de persoane fara personalitate, de fete inexpresive, de capete patrate. Eu si-au trait viata. Acum sa ma lase sa mi-o traiesc si eu pe-a mea.

Ma gandeam ce repede au trecut ultimii ani. Observam ca ultimele zile trec atat de greu. Timpul e relativ atunci cand esti in expectativa. Momentele frumoase trec repede, clipele de neliniste se lasa batute cu greu. Bucurestiul imi va aduce clipe vesele, prieteni buni (mai noi sau mai vechi), poate ma va maturiza (dar nu prea mult, sper).

Am observat ca folosesc cam des cuvantul “sper”. Speranta ma caracterizeaza zilele astea. E singura arma pe care o am in fata celor ce vor veni. Fara speranta nu as avea nimic si, cu siguranta, m-as prabusi la primul hop. Sunt norocos ca am langa mine niste oameni extraordinari, care m-au sprijinit si care ma sustin in continuare. As vrea sa le multumesc cumva, dar cuvintele nu pot exprima ceea ce simt pentru ce au facut pentru mine.

Auzi blogule, mai stii cum eram acum 3 ani? 🙂 Tu nici nu erai …

2002 parca

Vara, vara, vara,
Cat te-am asteptat
Cu berea rece-n fata
Ce adevarat
La terasa-afara
Nu pot sa ma opresc
Soarele ma arde
Simt ca-nebunesc

Mmmmdaaaaa… a venit iar vara. Cald, soare, in curand mare, petreceri, iubire, plimbari, parcuri, zambete, fericire. Dupa atata asteptare, vara s-a intors. Ce a fost mai greu a trecut. Dupa un an plin de necazuri, de probleme, de nereusite, de dureri de cap, a venit vara, un moment de relaxare. In curand voi ajunge in Vama, cu o bere, cu plaja si cu marea mea. Fericire, here I come!

Dar, pentru moment, mor de cald …

Viteza. Din ce in ce mai multa. Alergam prin viata din ce in ce mai repede. Ce vrem sa rezolvam cu graba asta? Unde vrem sa ajungem? Ce vrem sa gasim? Alergam intr-o cursa pentru a realiza ca am concurat mereu impotriva … impotriva noastra. Fugim in cautare de aprecieri, de laude, de urcari pe scari sociale, incercam sa devenim mai buni in ochii celor din jurul nostru, incercam sa devenim mai tari, mai puternici, mai bogati si uitam cum este sa fim … oameni. Uitam sa ne oprim sa mirosim o floare, uitam sa ne oprim sa bem o gura de apa dintr-un izvor. Uitam sa ne oprim o clipa si sa strangem un prieten la piept. Fugim catre ceea ce vrem sa devenim, uitand ceea ce suntem. Suntem oameni “moderni”, “evoluati”, oamenii mileniului trei. Am devenit mai interesati de McD, de KFC, de Coca-Cola, de dolar si de finante. Ne distrugem sanatatea pentru a face bani, pe care sa-i cheltuim pentru a ne-o reface. E un cerc vicios care nu da roade.

Astazi, lumea nu mai viseaza. E doar pura dorinta de a avea, de a poseda. Bani, valori, oameni, pentru bunul nostru plac si pentru a ne folosi de ele. Lumea nu mai inseamna un prieten bun, o floare daruita, un zambet intr-o zi mohorata. Pentru unii, e doar interes. E modalitatea de a obtine cat mai mult de la cei din jur. Au disparut cu totul zambetele, imbratisarile. Ne chinuim, ne zbatem, calcam peste prieteni pentru a avea totul. Şi ne trezim ca avem tot ce ne-am dorit candva dar ca, de fapt, nu detinem nimic. Nimic din ceea ce e adevarat important.

Ar trebui sa fim primii pe lista speciilor pe cale de disparitie. Suntem cea mai distructiva specie de pe planeta, cea mai josnica. Ne omoram intre noi, ne calcam in picioare unii pe ceilalti. Incercam sa evoluam facandu-i pe cei din jur sa involueze. Gresim. Ne mintim. Mi-e teama ca nu ne vom da seama de acest lucru decat atunci cand va fi prea tarziu.

Ce vreau sa arat prin cele de mai sus? Ca toata lumea e la moda si isi distruge psihicul, uita de micile bucurii ale vietii. Uita sa traiasca. Ei. Eu nu. De fiecare data cand ma uit in jurul meu, la persoanele care imi sunt aproape, care sunt langa mine, sau care se gandesc la mine, de acolo, de la sute si mii de kilometri departare, cand vad persoane ca si mine, cand vad .. OAMENI, atunci imi dau seama ca nu sunt singur si ca merita sa mergi mai departe, mereu cu capul sus, indiferent de problemele care ti se ivesc in cale. In lume sunt mai bine de sapte miliarde de oameni. Daca unul singur dintre ei ma face sa cred in mine, crezand in mine, daca acela ma face sa uit de lume si ma face sa sper, atunci merita sa merg mai departe. Merita sa cred in vise, merita sa sper la ceva mai bun. M-am uitat des in jurul meu. Şi ce am vazut m-a mirat. Intr-un sens bun. Nu am doar o singura persoana langa mine, ca mine. Sunt mai multe. Şi le multumesc. Celorlalti le dau doar de reflectat asupra unei replici zise de cineva, undeva: “Get busy livin’, or get busy diein’.” (Shawshank Redemption)

NU! deci NU! NU NU NU!!! NU vreau sa ma duc in armata si deci, nu am sa ma duc! Chiar daca asta inseamna sa ma caute cu duba! Veniti fratilor! Eu nu vin dupa voi! Am planuri mari pt viitor! Vreau sa incep (iar) facultatea! Vreau sa imi construiesc un viitor, NU in armata! Armata te face barbat! SI CE DACA?! Eu o sa raman mereu un copil! Si nu am sa ma duc sa fac taras pe burta, sa-mi stric inca un an din viata (si inca jumatate pana pot incepe facultatea)… Nu vreau in armata. N-am conditie fizica, nu sunt bun atlet, imi iau bataie de la muste… Nu am cu ce sa ajut tara asta, cel putin nu asa cum vreti voi!

Sper ca tu o sa intelegi jurnalule prin ce trec acum, de ce nu vreau asta…

Da’ nu ma duc mah, nu ma duc!

Un semestru de camin, cu Sedrik, Dementu, Nelutu, Ratsoi, Costel si Catau, o luna de vis cu Ea, o Vama Veche cu Filip, Ana, Seba, Valensan si Emi, 2 tabere cu Alumno (respect Cuae, Sandu, Mary, Gyzmo, motociclistii mei si restu), 2 drumuri la Bucuresti la Tapinarii, prieteni/prietene bune (se stiu), chefuri, petreceri, dar …gata.

S-a dus si anul asta. 2005 devine amintire.A fost un an echilibrat. Cu deziluzii, cu vise destramate, cu sperante spulberate. Cu sperante de mai bine, cu o strangere de mana, cu o saptamana la mare, cu o luna de fericire cu Ea, cu concerte Tapinarii, cu lacrimi, cu zambete, cu certuri si impacari. Am pierdut rude, prieteni, timp si uneori simtul orientarii. Amintirile frumoase le-am pus in inima. Pe alea triste le-am pus in inima. Din cele rele am invatat cate ceva. Mi-am propus multe lucruri anul asta. Putine le-am implinit. Mi-au ramas o gramada pentru la anul. Au mai aparut altele intre timp. Prieteni au plecat, altii le-au luat locul. Persoane la care tineam mult m-au dezamagit. Persoane de la care nu ma asteptam la nimic, m-au facut sa sper la mai bine. La un an mai bun, mai frumos, fara planuri marete, fara dezamagiri, mai realist, cu rahaturile lui zilnice, dar cu micile lui bucurii, cu visele lui, cu cantecele lui, cu sunet de chitara, cu mana care-mi sterge lacrima, cu Vama Veche, cu berea si cu vara calduroasa, cu un Craciun mai frumos, mai inzapezit, cu prietenii aproape. Vreau la anul sa devin mai matur, mai intelept, sa nu-mi mai spuna ca sunt mai copil decat ea, dar … sa raman un copil…

Blogule, te las acum. Ne vedem la anul. Iti urez un an cu 100% uptime si cu mesaje doar de veselie. Tie, cititorule, iti urez numai impliniri, sanatate, spor la lucru si “La multi ani!”

Sunt la mine-n camera, si e frig
Sunt la mine-n camera, construiesc un dig
Sunt la mine-n camera si ma plimb printre idei
Am o mare mai mica, dar o cifra in minte, trei

Un vis ma aduce cu piciorul cel stang pe pamant
Chiar de ma inventez in singuratate, paru-i carunt
Dar e cu totul si alt vis mai stingher
Sunt rege fara regat, voi domni doar in cer

Tapinarii – Vise

Wow…cel mai frumos Craciun din viata mea…a fost super. Am mancat ciocolata (yum-yum), am baut Pepsi (buuurp!) si m-am simtit super.
Mi-a fost aproape. Asa cum n-am stiut prea bine s-o vad, asa cum nu am crezut vreodata ca poate fi cineva pentru mine. Imi e cu adevarat o buna prietena. Nu e falsa, nu ma cauta doar cand are nevoie de mine, cum sunt multi altii (duca-se pe pustii — ca sa nu injur de Craciun.). N-am facut nimic special, dar totusi a fost ceva frumos. Cuvintele nu sunt nimic, nu pot sa exprime decat in esenta ce simt eu acum.

Cam atat… In incheiere va urez sa aveti parte de niste sarbatori fericite, cu putine excese si un an care vine plin de bucurii si de impliniri!

A very merry Christmas
and a happy new year.
Let’s hope it’s a good one
without any fear.
War is over if you want it.

Azi am facut pe Mosh Craciun pt copii de la Gradinitza din Melicesti (o comuna la catziva km de Campina) si pt copii de la Scoala cu clasele I-IV din aceeasi localitate… M-am simtit extraordinar. Probabil pentru ca era atata lume care ma privea pe MINE. Nu pe mine, pe Andrei Zahariade, ci pe mine, pe Mos Craciun. A fost sublim. Ma mai duc si la anul. Nimic nu se compara cu zambetul unui copil de 3 ani care isi primeste cadoul de la Mos Craciun insusi… Mi-amintesc cu bucurie de vremea cand ajungeam si eu pana la genunchiul mamei… Uff, ce vremuri…

A trecut si ziua mea, am schimbat si prefixul. N-am primit mare lucru de ziua mea. Nici nu-mi doream asta. Am primit urari de bine de la unele persoane de la care nu asteptam vre-un semn. N-am primit urari de la persoane de la care asteptam un semn. S-au intamplat bune si rele, nu mai conteaza. Au trecut. Ziua de 21 mi-a adus un mare cadou. Mai bine mai tarziu decat niciodata. A nins. E atat de frumos!

Totul e bine. Iar ce nu e bine, nu ma mai intereseaza.

I’m dreaming of a white Christmas
With every Christmas card I write
May your days be merry and bright
And may all your Christmases be white …

Azi am revazut-o. Mi-era dor de ea. E atat de …frumoasa, de pura, de … perfecta… O iubesc, o ador… E una singura… NINSOAREA… 🙂
Am mai vazut pe cineva drag azi… nu ma asteptam… Uff…vin sarbatorile…vreau sa iasa bine…sper sa iasa bine…

Shit…o sa iasa bine!
Vine ziua mea…mai sunt 5 zile 😛

Bravely I look further than I see
Knowing things I know I cannot be, not now
I’m so aware of where I am, but I don’t know where that is
And there’s something right in front of me and I

Touch the fingers of my hand
And I wonder if it’s me
Holding on and on to Theories of prosperity
Someone who can promise me
I believe in me…

Mda…vin sarbatorile. Vad copii care vor cadouri, vad tati suind pe masini bradutzul de anul acesta, vad bunicutze la coada la paine. Din case se aud colinde… Pentru mine incepe cea mai dezamagitoare perioada a anului. IAR. Privesc in jur si nu-mi vine sa cred. Tot ceea ce insemnam acum 2 saptamani s-a facut scrum. Visurile pe care mi le-am construit se prabusesc cu o viteza naucitoare, cu un randament aproape ideal.

Vine ziua mea. Vreau doar ca acele persoane sa nu uite de mine. Vine moshu… vreau sa imi aduca zapada, vreau pe cineva drag langa mine. Vreau putina liniste. Vreau sa fim doar noi. Dar ea e doar in visele mele acum….