Andrei

Franz a crezut. A visat. S-am fript aşa cum ştia în adâncul sufletul lui că se va întâmpal. Egoismul ei a atins astăzi un nivel pe care Franz nu și-l imagina.

Franz închide telefonul. Trage cu putere aer în piept. Altă dată ar fi fost doborât. Acum stă pe picioare. Genunchii nu mai tremură. Pleacă spre casa. Merge repede şi ignoră oamenii din jur. Nu-i mai pasă, vrea doar să ajungă acasă, să fumeze o țigară. Se ascunde printre fulgii de zăpadă. Îl ninge peste pleoape, de parcă iarna ar vrea să îi scoată ochii. Astăzi fiecare fulg de nea vrea să-i dea o palmă şi se înghesuie să-i lovească obrajii.

Nu simte nimic. Nici foame, nici frig, nici ură. Nici măcar nu e nervos. Ninsoarea de afară s-a făcut brusc urâtă şi i-a intrat în gânduri. Lapoviţă şi uitare. Troiene ce-i inhibă dorul de ducă. Şi câini vagabonzi ce îl împiedică să traverseze.

Trecând pe lângă locuri demult uitate, Franz îşi aminteşte când ea i-a spus că ştie că n-o să-l piardă niciodată. Râde, o credea.  Şi brusc, totul în jur devine familiar, haosul din ninsoare dispare şi se opreşte în faţa unei uşi.

În casă e cald şi bine. Mă întind pe canapea, aprind o ţigară. Franz a rămas undeva afară, in frig şi va muri la noapte.

Franz era sa piarda trenul. Franz a adormit cu cafeaua in față, pe peron. Lucru ciudat, doar era cafeaua lui preferata. Franz sta in compartiment cu un nene ce vorbeste italiana la telefon si cu un nene ce e regizor de documentare la un trust mare. Amandoi sunt suparati ca 4% din impozitul de la cazinouri nu mai merge la cinematografie. Plictisit, Franz adoarme la loc.

Franz a ajuns acasa. Franz isi aduna hartiile. Franz se duce la doamna politista, sa-si primeasca numele inapoi. Apoi a mers la marginea orasului sa bea o cafea.

Franz sta plictisit pe pat. Franz a vorbit cu Ioana la telefon despre mare si despre ploaie. Franz e piroman, isi aprinde televizorul. Se cearta unii pe subiectul Spiru Haret. Franz se plictiseste. Gaseste un videoclip in sepia de-al lui J. Lo. Franz râgâie. Da pe Pro la fotbal. Steaua bate. Franz asculta ploaia.

Franz gandeste, Franz face planuri, Franz traseaza schite, harti, carari. Intr-un fel sau altul, in lumea lui, Franz creeaza. Mintea lui Franz zboara la ea. Franz citeste Vakulovski. Franz trage din tigara.

Ploua.

Franz inchide ochii. Franz a adormit. Franz se zvarcoleste in pat. Mai intai pe stanga. Apoi pe dreapta. Nu e bine. Franz sare in fotoliu ca Shere Kahn. Ploua, dar e cald. Asculta U2. One love, one life. O pula. O pizda. Totaia. Franz fumeaza iar. Franz suna la fosta. „abonatul v…”. Miashpula, raspunde odata, toata ziua te-am cautat.

Franz aprinde o alta tigara, pe care o aseaza usor in scrumiera improvizata, langa celelalte, care s-au fumat singure. Se gandeste la M. De marti nu mai stie nimic de ea. Franz asculta Radiohead. Urmeaza o noapte lunga si calduroasa.

Maine seara, Franz pleaca la mare. Noaptea o va strange in brate. Franz o va iubi. Franz o sa taca. De fapt, Franz nu va spune nimic. Va lasa iar totul la voia intamplarii, ca si data trecuta si va spera ca se vor alinia planetele ca in singura zi de luni pe care si-o va amini intreaga viata.

Franz adoarme in cele din urma. Totul in jurul lui se transforma in liniste si intuneric. Doar timpul curge, incet, pregatind ceva de neconceput.

In somn, Franz zambeste.