Andrei

Astăzi e soare în loc de frig

Cu riscul de a-i dezamăgi pe cei care mă credeau iFanBoy incurabil, mi-am luat un HTC Tattoo, cu Android pe el. Mi-am instalat ceva apps pe el, muzică și niște poze, sa o ard pe www si pe facebook, încă n-am apucat să mă joc cu GPS-ul și cu alte location based services, dar impresia lăsată până acum e una general bună (mai ales că vorbim de un smartphone bugdet-class). Am să-l mai butonez zilele astea și o să mă mai învârt pe Android Market și o să revin cu niște wallpapers preferate și cu niște aplicații care-mi plac

HTC Tattoo

Uneori mă simt mai aproape de stele decât de tine. Altori îmi doresc să plouă. Vreau să fug departe și să nu mă mai uit în urmă, pentru că mă doare atunci cand ar trebui să nu-mi pese și nu-mi pasă atunci când ar trebui să mă doară.

Uneori îmi vine sa ma dau cu capul de asfalt, dar vânătăile trec de la sine. Și acum eu sunt cel vinovat? Ai să fugi în brațele ursulețului tău preferat, să te ascunzi de stropii mari. În seara asta eu sunt personajul rău, din vina mea tună. Mă întind pe pat. Aștept să vină weekendul, să mă pun în cap.

You caused this shit to happen, and now you want out?

We also asked this question in Brooklyn, NY – http://fiftypeopleonequestion.com/locations/3-brooklyn-ny

Da, Travka. Pe 15 aprilie. In Silver Church. E oficial.

Doamnelor şi domnilor, această melodie se dedică din inimă şi în mod special:

• celor care te calcă pe picioare
• celor care te calcă în picioare
• şoferilor de taxi care parchează pe trotuar în dreptul trecerii de pietoni
• şoferilor care trec pe lângă un seamăn lungit pe carosabil şi-l ocolesc, fără ca vreunul să oprească să-l ajute
• indivizilor care trec pe lângă un om lipsit de ajutor şi nu se interesează dacă acela mai respiră
• celor care au uitat că persoanele de lângă ei sunt tot oameni
• Parlamentului, Senatului şi preşedintelui României
• sistemului de căcat
• infrastructurii, care face o ambulanţă să ajungă în 25 de minute
• mormanelor de gunoaie și lui Prigoană
• bisericii, popilor, cardinalilor și Papei
• tuturor ființelor omenești ce s-au închis într-o bulă de cristal și au putrezit înăuntru, devenind gunoaie.

Nu mi s-a întâmplat mie, ci unui biet bătrân (homeless, boschetar, om al străzii, spuneți-i cum vreți), astăzi dimineață, în sectorul 3 al Capitalei, într-o intersecție foarte aglomerată. Din sutele, poate miile de indivizi care au trecut pe acolo, doar două persoane (eu și încă un necunoscut) ne-am dus să vedem ce e cu omul acela, să vedem dacă e treaz, dacă mai e viu, să-l luăm de pe asfalt, să nu îl calce vreunul pe cap, să așteptăm să vină o salvare. Doi. Din sute. Restul treceau ba nepăsători, ba uitându-se plat la bietul om.

Detaliile nu mai contează, dar concluzia e una pe cât de tristă, pe atât de revoltătoare. Oameni buni, aveți grijă de voi, că altfel muriți pe străzi și oamenii gri de lângă voi nici nici n-or să bage de seamă.

Am avut azi nişte treabă pe la Tribunalul Câmpina. Staţi liniştite fanelor, nu m-a dat în judecată nicio viitoare mămică pentru juma de casă şi 25% din leafă. Am avut de ridicat nişte documente, pe baza unei împuterniciri. Aşa că am ajuns la 9 punct (pe la şi zece) la tribunal ca să rezolv rapid treaba şi să fug spre Bucureşti.

Ajung la intrarea în tribunal, un jandarm mă opreşte:

“Unde aveţi treabă domnu?”
“La arhivă.”
“Păi vă duceţi acolo.”
“Arhiva e lângă.”
“Du-te dom’le acolo.”

Ciocăn, intru, mi se face semn să ies. Aştept. Dupa 10 minute iese un nene şi mi se face semn să intru. Înăuntru, o cucoană sărită de 40 de ani: “Daţi-mi actele.” I le dau, se uită la ele şi mi le întinde scârbită: “Nu la mine, la arhivă.” Ies, înjurându-l pe jandarm şi mă duc la arhivă. Acolo las actele şi sunt rugat să aştept afară. Trec 10 minute, trec 20. Tanti iese şi dispare pe un hol. După câteva minute apare cu un vraf de dosare şi se întoarce în birou. Mai stau 20 de minute. Mă cheamă înăuntru. În jurul meu, în birou, 5-6 oameni, întrebau o cucoană de legalizările lor lăsate de miercuri (s-a făcut luni între timp). Îmi întinde madam a mea un teanc de dosare deschise şi mă pune să scriu pe toate că am primit draci și laci.

Plec plin de nervi. E 10:20. Trebuia să fiu în tren de mult. Ajung la gară. “Când pleacă primul tren spre Bucureşti?” Tanti de acolo se uită peste ochelari la mine. “Ăăăăă, unşpe jumate”.

Plec şi mai nervos şi mă duc la Autogară să iau maxi-taxi. Mă uit, ultimul a plecat la 10:15. Futu-i. Următorul e la 11:00. Hai că e bine, până mă învărt, până trag o țigară plecăm. Se face 11:10. Un domn mai în vârstă se revoltă:

“Şefu’, când plecăm şi noi? Că îngheţăm aici”.
“Plecăm când se umple.”
“Păi şi dacă nu se umple, nu mai plecăm? Sau plecăm diseară?”
“Daca nu se umple, plecăm la şi un sfert”
“Şi de ce scrie la unşpe pe panou şi nu scrie şi un sfert?”

Şoferul trânteşte zgomotos uşa şi porneşte motorul.

Când vezi că sistemul e de căcat, când vezi că oamenii sunt şi mai de căcat, când vezi că îi doare în cur de tine şi nu mişcă un deget pentru tine, deşi asta le e meseria, te gândeşti că mai bine stăteai acasă şi nu te dădeai jos din pat.

Şi-şi vine iar să-ţi bagi pula în sistem, să te pişi pe patriotism şi pe urma de românism pe care o mai ai în tine. Pentru că nu eşti ca ei. Şi te simţi străin în ţara ta. Şi începi să te uiţi cu jind la globul pământesc şi să-ţi faci planuri…

PS: În România cred că şi Windows-ul se instalează mai greu.

here

N-am avut planuri măreţe pentru anul ăsta. N-am vrut să salvez lumea, dar nici s-o cuceresc. Nu m-am chinuit să-l prind pe Osama, nici să-l asasinez pe Obama. Nu sunt eu preşedintele Republicii Moldova şi nici golgheter în Champions League. Anul ăsta am mers şi n-am mers la vot. Dar trăgând linie, la final de an, constat că n-a fost nici pe departe un an rău. Nici unul perfect. Se putea mai bine, dar mă mulţumesc cu ce am reuşit şi bag la cap tâmpeniile pe care le-am făcut, şi să nu le mai repet. Am învăţat multe, am trecut peste multe, am reuşit să las stafii în urmă.

2009, pe scurt:

• Profesional, am avut parte de realizări frumoase, dar şi de palme şi de un sfârşit de an foarte călduros
• Sentimental, am avut suişuri şi coborâşuri, am iubit şi am mers mai departe. Uneori m-a cuprins melancolia sau alte stări ciudate.
• Am pierdut prieteni, am întâlnit oameni noi, am regăsit oameni dragi de altădată.
• Cu sănătatea am dus-o când bine, când foarte rău, acum mi-s mai bine. Am avut o perioadă bună de nefumat şi de mâncat salate. În curând revin la regimul ăsta 😉
• N-am plecat prea de prin Bucureşti (cu excepţia călătoriilor la Câmpina), dar am mers la mare. De două ori. Şi o dată la Cluj.

Şi vine un an nou și iar pornim de la zero, cu speranţe mari, cu planuri noi, cu gânduri bune şi cu tupeu cât casa. Iar celor care poartă chiloţii pe dos în noaptea de Revelion le spun că superstiţiile nu se împlinesc (nici în bine, nici în rău). Încercaţi să fiţi mai buni cu voi înșivă și cu oamenii de lângă voi, că they help you make things happen.

Sunt totuşi curios. Cum a fost anul vostru? Cum v-a lovit criza? Ce planuri măreţe v-ati stabilit pentru 2010? Nu întreb degeaba, dar vreau să vă arăt peste un an cum gândeaţi 😉

Hai la anu’ și la mulți ani!

Foarte mulţi dintre cunoştinţele de vârsta mea din timpul liceului s-au măritat/însurat, ba unii au pus-o şi d-un copil.

Ori frec eu menta, ori vă mişcaţi voi prea repede.

Ceva nu e bine şi nu ştiu ce.

Comentează 😉

Şi pentru că tot suntem în luna cadourilor, dau trei premii:

• un premiu drăguţ pentru cel mai drăguţ răspuns
• un premiu cretin pentru cel mai cretin răspuns
• un premiu amuzant pentru cel mai amuzant răspuns.

Premiile sunt surpriză şi vor fi divulgate la finalul concursului, pe 17 decembrie. Să curgă comentariile!

PS: Postul ăsta rămâne deasupra, posturile mai noi vor coborî sub ăsta (sticky, pentru connaisseurs)

II

Moto: Vescere bracis meis (Bartholomew JoJo “Bart” Simpson )

Nullam porta tristique turpis eu mattis. Praesent semper sollicitudin dolor, sed fringilla leo interdum sit amet. Quisque tincidunt pharetra felis ac pretium. Etiam ac porta tortor. Donec posuere condimentum mi, et ultrices mauris sagittis ac. In at velit a turpis aliquam bibendum. Duis cursus massa at lacus lacinia lobortis.

Etiam justo lacus, tristique pretium accumsan a, sodales ut sapien. Vivamus facilisis feugiat magna, non aliquam lacus vestibulum vitae. Morbi arcu est, aliquet sed elementum at, pretium vel sapien. Nulla tincidunt, nunc vel interdum aliquam, dui ante mollis libero, vel laoreet mi nulla sit amet ligula.

Aliquam erat volutpat. Quisque ipsum mi, convallis sit amet gravida id, adipiscing sed nulla. Donec eu nulla leo, ac molestie metus.

Aliquam augue mauris, hendrerit sed bibendum vitae, sagittis at quam. Nullam vel libero et lorem convallis pretium a at diam. Etiam nibh massa, sollicitudin nec mattis ac, adipiscing non ante. Praesent elementum faucibus mauris, dictum pretium est pretium iaculis.

– Sed tristique nibh in ligula sodales at tristique massa dictum.
– Class aptent taciti sociosqu ad litora torquent per conubia nostra, per inceptos himenaeos.
– Ut sodales consequat lacus at mollis!
– Nullam nec libero urna, a suscipit est. Fusce convallis purus enim. Praesent et purus justo.

Curabitur elementum orci nulla, at ultrices lorem. Nam ut ipsum erat. Sed ipsum dolor, consectetur non pellentesque id, tincidunt ut lacus. Etiam suscipit mollis fringilla.

Proin lobortis, diam ac fermentum porta, mauris nunc tincidunt orci, sit amet volutpat dui magna sit amet sem. Nullam tincidunt odio vitae sem rhoncus posuere. Quisque varius bibendum quam non placerat. Sed convallis ornare felis, vitae iaculis ligula egestas id.

In quis lectus eu erat semper ultricies. Cras fermentum ante sed nibh laoreet auctor porttitor risus congue. Donec rhoncus egestas dolor, quis tempor lectus vulputate vel:

Vestibulum iaculis euismod nulla ut posuere. Sed pretium, enim non varius suscipit, elit quam sollicitudin odio, quis consectetur massa dolor elementum turpis. Vivamus vulputate ornare commodo. Aenean malesuada volutpat elit eget aliquam. Proin dapibus euismod molestie. Proin vitae mauris turpis, id euismod leo. Integer magna sem, luctus at tincidunt at, lobortis id sapien.

Nulla vestibulum faucibus nulla, vel dignissim arcu malesuada sed. Nulla ultrices mi non diam porta eget rutrum mi aliquet. Etiam rhoncus volutpat sapien, ut tempus eros gravida nec. Proin vel tortor ipsum, vitae mollis massa. Nulla luctus, sapien non viverra dignissim, nisl elit tempus quam, in ultricies magna velit nec nisl. Ut egestas sapien eu massa scelerisque ornare. Nunc sollicitudin orci sit amet purus ullamcorper accumsan.

Etiam ut viverra neque. Sed ac orci et nibh varius pellentesque vitae a nisi. Praesent id venenatis purus. Proin sit amet magna eget purus commodo dignissim sed eu dolor. Nunc laoreet iaculis augue in tristique. Vestibulum ante ipsum primis in faucibus orci luctus et ultrices posuere cubilia Curae; Nullam varius interdum sodales. Nam imperdiet euismod luctus.

First part here. To be continued

Am mers şase oameni în Fratelli. Cu Mihaela de la Fashion Days, ne făcurăm şapte. Că doar echipa legată bine, în cârd umblă.  Dar să sar peste detalii şi să îmi spun părerea despre Premiile Internetics 2009. Pardon, Internetics 2009, că n-au prea fost premii.

Trebuie să îi felicit pe FourHooks, aka Metropotam pentru agenția anului. Că au fost cei mai buni, că n-au fost, fair-play is fair-play. Şi acum, să începem să strigăm “darul”:

• Categoria Retail şi comerţ electronic: niciun nominalizat. Din 25 de e-shop-uri, unele cu un concept unic în România, toate sunt pielea pulii (definiţie: a fi pielea pulii = varză, degeaba, de căcat, nu merită luat în seamă)
• Categoria Călătorii, divertisment, timp liber: 19 site-uri, nicio nominalizare (adică o comunitate online cu aproape 20.000 de membri sau un site gen toti pentru unu sunt tot de căcat – două exemple random)
• Servicii financiare şi real estate, printre care era şi site-ul ING (un site admirabil dpdv al funcţionalitaţii) – iar căcaturi.
• … şi alte categorii pe care mi-e lene să le mai enumăr
• Au căştigat, în schimb, clona în sepia a metropotam, brănduită de Timişoreana şi campania Webstyler la coca cola zero
• Noi (innobyte) n-am luat nimic, MRM Partners n-a luat nimic, Republika n-a luat nimic, MB Dragan n-a luat nimic, Hyperactive n-a luat nimic, Treeworks n-a luat nimic. Aparent, în România există doar două agenţii. Restul sunt de formă. (cel puţin asta s-a înţeles din împărţeala premiilor)
• Şomfi zicea că după faza asta e anti-internetics. Mie, sincer, nu-mi mai pasă. Am să-i ignor şi am să-i las să stea acolo, în cercul lor.

În concluzie, nu-mi pare rău că am participat. Am văzut cum se mişcă lucrurile în lumea internetics şi cu ce se mănâncă pe acolo. Îmi pare bine totuşi că am ajuns la eveniment, pentru că am avut ocazia să reîntâlnesc nişte oameni simpatici (sau dragi) cu care nu mai interacţionasem de mult. Astfel, am dat peste dowel, peste John si Mihai, Sandu, necenzurat, Bobby Voicu şi Adrian Ciubotaru, pe domnul Costin (pentru că “domnule” nu arată doar diferența de vârstă, ci și respectul 😉 ) şi am felicitat-o pe Corina de la metropotam pentru că ştiu că are de tras la muncă.

În rest, premiile n-au fost, atmosfera a cam sucked (noroc cu Gică de la Țăndărei că a mai smuls niște râsete de la lume), berea a fost moca pentru că șurubelnița era 25 de lei, a câștigat cine a trebuit și restu’ s-au dus acasă cu speranţe pentru la anul. Eu unul nu mă mai complic, capitolul internetics e închis pentru mine şi le urez succes tuturor viitorilor participanţi (nu că ar conta).

Luni o să fie o zi nouă de muncă, la care o să mă duc fără trofeu, fără premii, dar alături de băieţii care m-au susţinut şi înţeles întotdeauna. Pentru că ei sunt echipa care mă susţine întotdeauna şi mă ajută să duc treaba la capăt şi niciun premiu de pe lumea asta nu se poate ridica deasupra lor. Mulţumesc, băieţi, voi sunteţi cel mai mare premiu pe care puteam să-l câştig!

trupa de şoc

PS: Nu neg şi nu pun la îndoială competenţa sau intenţiile mebrilor din juriu, dar mă jur că rezultatul a fost de căcat.

Pentru că facem treabă bună ne-am băgat anu’ ăsta cu 3 proiecte la internetics. Două de-ale noastre şi unul realzat împreună cu prietenii de la SwissVenture. O să mă găsiţi mâine seară, după 8, în Fratelli, alături de Vasile şi Şomfi.

TargDeMasini.ro

Scoutface.com

Fashion Days

N-am murit, n-am fugit in Noua Caledonie, nu ma dau pe invisible, sunt plecat la Cluj. Multam Ramonei pentru gazduire si sper sa iesim mai mult in weekend, sa-mi arate orasul mai bine.

Numai o poza pun momentan, care sa exprime nationalismul oamenilor de aici, ca tot e campanie electorala. ASA DA!

Vlad Tepes presedinte

Pentru că am ales să mă reinventez în lumină.

Stăteam la o şuetă în pauza de masă cu băieţii (şi fetele) de la Innobyte şi am avut parte de nişte discuţii interesante. Concluziile:

• feliile de salam şi/sau caşcaval au alt gust dacă le tai mai subţiri
• apa rece de la baie e mai rece decât apa rece de la bucătărie. Şi mai bună
• Vasile zice că tic-tac-ul la jumate are pete maro pe el, ca un ou de prepeliţă
• Lau a concluzionat că e mai bine să fii superficial decât materialistă.

Voi ce învăţăminte găsiţi în pauza de masă ?

Azi s-au făcut doi ani de când lucrez la Innobyte (aka Panconcept International).

Doi ani în care am crescut din punct de vedere profesional la un nivel pe care nu mi l-aş fi imaginat. Pare mult timp, dar parcă au trecut doar două luni. Incredibil sau nu, m-am implicat activ în peste 150 proiecte, de-ale clienților sau de-ale noastre. Cu unele am reuşit, pe altele le-am zbârcit, dar nu iremediabil 😉 . Nimeni nu e perfect, dar cu toții încercăm (și reușim, de cele mai multe ori) să ne îmbunătățim rezultatele.

Am avut ocazia de a lucra la proiecte foarte mari, pe care mă mândresc că le-am realizat. SOS Casa, RaabKarcher, Auto Cobălcescu, Motorteam, Juki România, Fundația Rațiu România, Euronautica Motors, Nielsen Bainbridge sunt site-uri și firme mari, pe care orice webdesigner s-ar mândri să le aibă în portofoliu. Totodată am lucrat pentru a dezvolta propriile noastre proiecte, de a le imbunătăți și optimiza, de a le face mai puternice, ScoutFace, Targ de masini, iTLD, CheamaTaxi, Advocate, Notaris și webring-ul Stentor fiind doar câteva dintre ele.

Sunt conștient că suntem încă la început de drum, că mai sunt multe lucruri de învățat, că vom trece prin multe experiențe care ne vor îmbogăți bagajul de cunoștințe și ne vor face mai buni, mai puternici, mai pregătiți și mai intelepți.

Urmează o perioadă interesantă, pe care o privesc, cu nerăbdare și entuziasm, ca pe un challenge și pe care îmi doresc să o petrec tot lângă acest colectiv minunat.

Mulțumesc frumos pentru doi ani extraordinari!

Ei sunt Innobyte, şi mi’s foarte dragi!

PS: La mulţi ani Vasile şi Lau, la aceiaşi doi ani în firmă! Şi mulţi ani încă odată lui Vasile cu ocazia zilei Germaniei! 🙂