Andrei

N-am avut planuri măreţe pentru anul ăsta. N-am vrut să salvez lumea, dar nici s-o cuceresc. Nu m-am chinuit să-l prind pe Osama, nici să-l asasinez pe Obama. Nu sunt eu preşedintele Republicii Moldova şi nici golgheter în Champions League. Anul ăsta am mers şi n-am mers la vot. Dar trăgând linie, la final de an, constat că n-a fost nici pe departe un an rău. Nici unul perfect. Se putea mai bine, dar mă mulţumesc cu ce am reuşit şi bag la cap tâmpeniile pe care le-am făcut, şi să nu le mai repet. Am învăţat multe, am trecut peste multe, am reuşit să las stafii în urmă.

2009, pe scurt:

• Profesional, am avut parte de realizări frumoase, dar şi de palme şi de un sfârşit de an foarte călduros
• Sentimental, am avut suişuri şi coborâşuri, am iubit şi am mers mai departe. Uneori m-a cuprins melancolia sau alte stări ciudate.
• Am pierdut prieteni, am întâlnit oameni noi, am regăsit oameni dragi de altădată.
• Cu sănătatea am dus-o când bine, când foarte rău, acum mi-s mai bine. Am avut o perioadă bună de nefumat şi de mâncat salate. În curând revin la regimul ăsta 😉
• N-am plecat prea de prin Bucureşti (cu excepţia călătoriilor la Câmpina), dar am mers la mare. De două ori. Şi o dată la Cluj.

Şi vine un an nou și iar pornim de la zero, cu speranţe mari, cu planuri noi, cu gânduri bune şi cu tupeu cât casa. Iar celor care poartă chiloţii pe dos în noaptea de Revelion le spun că superstiţiile nu se împlinesc (nici în bine, nici în rău). Încercaţi să fiţi mai buni cu voi înșivă și cu oamenii de lângă voi, că they help you make things happen.

Sunt totuşi curios. Cum a fost anul vostru? Cum v-a lovit criza? Ce planuri măreţe v-ati stabilit pentru 2010? Nu întreb degeaba, dar vreau să vă arăt peste un an cum gândeaţi 😉

Hai la anu’ și la mulți ani!

Şovă se dă iar mare cu ce a făcut/stricat/dres vara asta şi cică îmi dă o tentativă de leapşă.

Mi-e frică să încep să scriu, pentru că aş termina prea repede şi m-aş deprima. A fost totuşi o vară frumoasă, interesantă, din care am tras multe concluzii. Referitoare la viaţă, la oameni, la viitor, la trecut şi la substanţe mai mult sau mai puţin acceptate din punct de vedere social. Unele’s de bine, altele mai puţin. Dar fiecare dintre ele are o însemnătate aparte şi încheie câte o poveste. A fost cea mai intensă vară de până acum, cred. În acelaşi timp a fost şi cea mai relaxantă şi introspectivă.

A fost o vară aşa cum ar trebui să fie toate verile. Cu distracţie, cu iubire, cu ură, cu beţie, cu dezamăgiri, cu travkă, cu Star Trek, cu mare, cu “acasă”, cu desene animate, cu nopţi albe pe plajă, cu uitări, cu pufuleţi. Exact ce trebuie ca să n-o iei razna de tot.

A, da. Şi a fost o vară în care s-au întâmplat multe lucruri “pentru prima dată”. Toate de bine.

Şi gata. Nu mai trag linie, că a venit deja noul anotimp peste mine.