Andrei

Adică sistemul de operare care vrea să se ia la trântă cu Android si iPhone OS. Arată destul de simpatic, în stilul Media Center-ului din Windows 7 (ador fonturile alea mari), cu un UI mult îmbunătăţit faţă de versiunea precedentă. Sunt curios de megaherţii de sub capotă de care are nevoie şi pe la cât or să se învârtă ca lovele. Pentru pasionati, articol la engadget şi galerie foto tot acolo 🙂

Windows Phone 7

N-am murit, n-am fugit din ţară, nu mi-au tăiat netu’, nu mi-am uitat parola de admin la blog.

N-am avut nici timp, nici chef de a mai scrie pe blog. Cumulat cu lipsa de inspiraţie în aberaţii generată de vreme. Pe scurt:

• mi-a fost rău, dar acum îmi e mai bine. nu m-am refăcut complet, dar sunt pe drumul cel bun (same medical problems, pour les connaisseurs)
• am văzut două concerte de folk tare faine de care îmi era dor
• am rărit ffffffoaaaaaaaaaarte mult ţigările şi cred că renunţ la ideea de ţigară electronică
• săptămâna asta reîncepe Champions League şi Europa League
• tot trag să termin un mic app de AIR, dar iar mă lovesc de lipsa de inspiraţie şi chef enunţată mai sus

Dacă arde, drop a line (pe mail, pe skype, SMS). Am să răspund când am timp/chef.

Vă pup.

PS: Dacă vă era dor de mine, cadou poză cu ţâţe

Cu siguranță este invenția secolului 21. Mă întreb când or să monteze de-astea și pe la noi? 🙂

(via Sch)

Da. e pe vine. Deja s-a stabilit turneul în UK. Pe zece mii că vin la Peninsula la vară ?

Inregistrarea se gaseste integral aici

Am primit de la Copilul Alina o leapșă despre rutina de zi cu zi a unui blogăr (gen)

La mine e simplu. Wake-wake, work-work chop-chop, beer, somn. Să detaliez: Munca îmi ocupă o mare parte a zilei și deși poate părea plictisitoare îmi oferă suficiente challenge-uri în decursul unei zile astfel încât să nu mă plictisesc. Pauza de masă aduce deseori pe lângă haleală, un smashingmag cu o Măgura cu lapte.

Seara, acasă, răsfoiesc feedurile în căutare de ceva interesant, mai meșteresc la AIR sau la cine știe ce bazaconie, o mai ard nițel pe digg, dArt, last.fm, tuităr (sorry twitter fellows for my recent inactivity) și alte rețele sociale pe care le vizitez atât de des că-mi scapă numele lor. Și ziua se termină glorios cu un somn bun, dar nu înainte de a vedea un film sau un episod din serialul preferat.

A, da. Și fumez. Că e democrație. Restul (insane parties, wild sex and the cocaine) nu fac parte din rutină, ele fiind doar elemente întâmplătoare.

Mulțumind Academiei, domnului regizor ce a avut încredere în mine și fanilor plătitori de bilet, rog în continuare să vină la boxa acuzaților și să ia cuvântul pe următorii indivizi: Mdln, deA, Șovă, dorel, Șl (am scris bine?),MissAnnaMolly

PS: Fuck you blogger, for not accepting pingbacks!

Pntr c n-m dt sm c n plc tr mlt Hppy Fsh ș pntr c vrm s n dscrțm frnțl, tt z m vrbt n cst fl. S n v sprț dc vdț l mn p mssngr stts fr vcl. st frt mznt ș n crnd m s vrbsc l fl ș l tlfn. D c? Pntr c Ptng

Mlțmsc l Mdln pntr xcpțnl mtv pntr scr p blg!

PS: Pntr c cr n nțlg nmc, v rg frms s vznț cst vdclp. C cr n gst glm, l spn trdțnll SGȚPL!

Fashion Days

Prin luna mai a anului 2009 am creat cu colegii un e-shop mai special (pentru un client, nu proiect intern), unicul ca și concept din România, FashionDays pe numele lui. Conceptul e unul foarte simplu, de shopping club exclusiv, pe baza “primul venit, primul servit”, cu campanii noi aproape în fiecare zi. E ca şi cum ai ieşi la cumpărături cu cei mai buni prieteni. Şi partea şi mai interesantă vine acum: preţul. Reducerile practicate aici ajung până la 80% (da, optzeci), aşa că preţurile sunt cam pentru orice buzunar.

Nu sunt mare fan al brandurilor şi nu mă dau în vânt după mărci ca Puma, Tissot, CK, Versace sau Le Coq Sportif. Dar un brand mare în domeniul ăsta se impune prin calitate.

Dar multă vorbă e sărăcia omului. Am 10 invitaţii de dat şi le dau primilor care vor să-şi ia ţoale şi accesorii, aproape moca şi lasă un comentariu.

PS: Ăsta nu e post publicitar, nu iau bani pentru el, ci e un shop tare şi vreau să-l încercaţi şi voi.

UPDATE: Încă 10 invitații pentru shopaholici 🙂

Pentru că omu’ deştept îşi face iarna car şi vara sanie, mi-am luat adidaşi ieftineală de la fashiondays (de unde si pozele) 🙂

Am avut azi nişte treabă pe la Tribunalul Câmpina. Staţi liniştite fanelor, nu m-a dat în judecată nicio viitoare mămică pentru juma de casă şi 25% din leafă. Am avut de ridicat nişte documente, pe baza unei împuterniciri. Aşa că am ajuns la 9 punct (pe la şi zece) la tribunal ca să rezolv rapid treaba şi să fug spre Bucureşti.

Ajung la intrarea în tribunal, un jandarm mă opreşte:

“Unde aveţi treabă domnu?”
“La arhivă.”
“Păi vă duceţi acolo.”
“Arhiva e lângă.”
“Du-te dom’le acolo.”

Ciocăn, intru, mi se face semn să ies. Aştept. Dupa 10 minute iese un nene şi mi se face semn să intru. Înăuntru, o cucoană sărită de 40 de ani: “Daţi-mi actele.” I le dau, se uită la ele şi mi le întinde scârbită: “Nu la mine, la arhivă.” Ies, înjurându-l pe jandarm şi mă duc la arhivă. Acolo las actele şi sunt rugat să aştept afară. Trec 10 minute, trec 20. Tanti iese şi dispare pe un hol. După câteva minute apare cu un vraf de dosare şi se întoarce în birou. Mai stau 20 de minute. Mă cheamă înăuntru. În jurul meu, în birou, 5-6 oameni, întrebau o cucoană de legalizările lor lăsate de miercuri (s-a făcut luni între timp). Îmi întinde madam a mea un teanc de dosare deschise şi mă pune să scriu pe toate că am primit draci și laci.

Plec plin de nervi. E 10:20. Trebuia să fiu în tren de mult. Ajung la gară. “Când pleacă primul tren spre Bucureşti?” Tanti de acolo se uită peste ochelari la mine. “Ăăăăă, unşpe jumate”.

Plec şi mai nervos şi mă duc la Autogară să iau maxi-taxi. Mă uit, ultimul a plecat la 10:15. Futu-i. Următorul e la 11:00. Hai că e bine, până mă învărt, până trag o țigară plecăm. Se face 11:10. Un domn mai în vârstă se revoltă:

“Şefu’, când plecăm şi noi? Că îngheţăm aici”.
“Plecăm când se umple.”
“Păi şi dacă nu se umple, nu mai plecăm? Sau plecăm diseară?”
“Daca nu se umple, plecăm la şi un sfert”
“Şi de ce scrie la unşpe pe panou şi nu scrie şi un sfert?”

Şoferul trânteşte zgomotos uşa şi porneşte motorul.

Când vezi că sistemul e de căcat, când vezi că oamenii sunt şi mai de căcat, când vezi că îi doare în cur de tine şi nu mişcă un deget pentru tine, deşi asta le e meseria, te gândeşti că mai bine stăteai acasă şi nu te dădeai jos din pat.

Şi-şi vine iar să-ţi bagi pula în sistem, să te pişi pe patriotism şi pe urma de românism pe care o mai ai în tine. Pentru că nu eşti ca ei. Şi te simţi străin în ţara ta. Şi începi să te uiţi cu jind la globul pământesc şi să-ţi faci planuri…

PS: În România cred că şi Windows-ul se instalează mai greu.

Nu, nu, nu, nu e panică

Hello, I'm a brain surgeon

John Hodgman in Battlestar Galactica 🙂

The social way of posting code | Snippify.me

Almighty programmers worldwide, rejoice! Because today we launched snippify.me, the social way to write code. Snippify not only allows you to post pieces of your code and share them with your friends, team-mates, colleagues or the entire world. It also helps you find scripts or functions that you need immediatly.

Using snippify is very easy, since no passwords are requiered. The authentication process is managed by OpenID, so if you’re already logged into your Google/Gmail, Yahoo or AOL account you just need to allow snippify to authenticate you. OpenID works also with other providers, so there are many available options. All secure, full privacy, no passwords.

Also, the experienced programmers can use one of the snippets plugins developed for Firefox, Eclipse, Active State Komodo or Netbeans.  Just paste the Private API Key that you find in your profile and you’re good to go.

The currently version is still under development, so we’ll be thankful for any requests in features or bug reports. After all, this is a free service, a full open-source engine, made for the community. The programming language is detected automatically (if you don’t select it) and we’re improving the detection algorithm to make it even better.

I started to work on this project along with my friend sasha, one of the best programmers I’ve worked with, because I really liked the idea and it offered me a big chance in working with the django development framework. I’m very pleased with the result, even though the project is not completed, but we will keep on working on it, improving it, make it better for the community.

I hope that you like it, that you’ll enjoy using it and that you will send enough feedback to make this project work.

Best regards!

Two And a Half Men

Big Bang Theory

House

Yep. They’re back. For the second half of the season. Prepare people for FUN FUN FUN! 🙂

Franz a crezut. A visat. S-am fript aşa cum ştia în adâncul sufletul lui că se va întâmpal. Egoismul ei a atins astăzi un nivel pe care Franz nu și-l imagina.

Franz închide telefonul. Trage cu putere aer în piept. Altă dată ar fi fost doborât. Acum stă pe picioare. Genunchii nu mai tremură. Pleacă spre casa. Merge repede şi ignoră oamenii din jur. Nu-i mai pasă, vrea doar să ajungă acasă, să fumeze o țigară. Se ascunde printre fulgii de zăpadă. Îl ninge peste pleoape, de parcă iarna ar vrea să îi scoată ochii. Astăzi fiecare fulg de nea vrea să-i dea o palmă şi se înghesuie să-i lovească obrajii.

Nu simte nimic. Nici foame, nici frig, nici ură. Nici măcar nu e nervos. Ninsoarea de afară s-a făcut brusc urâtă şi i-a intrat în gânduri. Lapoviţă şi uitare. Troiene ce-i inhibă dorul de ducă. Şi câini vagabonzi ce îl împiedică să traverseze.

Trecând pe lângă locuri demult uitate, Franz îşi aminteşte când ea i-a spus că ştie că n-o să-l piardă niciodată. Râde, o credea.  Şi brusc, totul în jur devine familiar, haosul din ninsoare dispare şi se opreşte în faţa unei uşi.

În casă e cald şi bine. Mă întind pe canapea, aprind o ţigară. Franz a rămas undeva afară, in frig şi va muri la noapte.

here

N-am avut planuri măreţe pentru anul ăsta. N-am vrut să salvez lumea, dar nici s-o cuceresc. Nu m-am chinuit să-l prind pe Osama, nici să-l asasinez pe Obama. Nu sunt eu preşedintele Republicii Moldova şi nici golgheter în Champions League. Anul ăsta am mers şi n-am mers la vot. Dar trăgând linie, la final de an, constat că n-a fost nici pe departe un an rău. Nici unul perfect. Se putea mai bine, dar mă mulţumesc cu ce am reuşit şi bag la cap tâmpeniile pe care le-am făcut, şi să nu le mai repet. Am învăţat multe, am trecut peste multe, am reuşit să las stafii în urmă.

2009, pe scurt:

• Profesional, am avut parte de realizări frumoase, dar şi de palme şi de un sfârşit de an foarte călduros
• Sentimental, am avut suişuri şi coborâşuri, am iubit şi am mers mai departe. Uneori m-a cuprins melancolia sau alte stări ciudate.
• Am pierdut prieteni, am întâlnit oameni noi, am regăsit oameni dragi de altădată.
• Cu sănătatea am dus-o când bine, când foarte rău, acum mi-s mai bine. Am avut o perioadă bună de nefumat şi de mâncat salate. În curând revin la regimul ăsta 😉
• N-am plecat prea de prin Bucureşti (cu excepţia călătoriilor la Câmpina), dar am mers la mare. De două ori. Şi o dată la Cluj.

Şi vine un an nou și iar pornim de la zero, cu speranţe mari, cu planuri noi, cu gânduri bune şi cu tupeu cât casa. Iar celor care poartă chiloţii pe dos în noaptea de Revelion le spun că superstiţiile nu se împlinesc (nici în bine, nici în rău). Încercaţi să fiţi mai buni cu voi înșivă și cu oamenii de lângă voi, că they help you make things happen.

Sunt totuşi curios. Cum a fost anul vostru? Cum v-a lovit criza? Ce planuri măreţe v-ati stabilit pentru 2010? Nu întreb degeaba, dar vreau să vă arăt peste un an cum gândeaţi 😉

Hai la anu’ și la mulți ani!

E vremea Crăciunului. A time to give, a time to care. Şi stai şi te uiţi la TV şi te bucuri de prăjiturile mamei, când… “cioc-cioc”. Te uiţi pe vizor, nimeni. “A, pula, s-a auzit de sus. Iar s-a îmbătat vecinu şi a scăpat ceva pe jos“. Şi te întorci la TV. Şi sună la uşă. Şi te uiţi pe vizor. Nimeni. “Ce pula mea? Nu deschid, că iar alerg cerşetorii cu steaua. Sau cu sorcova“.

Mă deplasez iar spre canapea, ding-dang. “BĂ, CE PULA MEA, A DAT STRECHEA IN VOI?” îmi urlă în creier vocea interioară a raţiunii. Mă uit pe vizor. Iar. De data asta un nene pe la treişcinci de ani, cu nişte hârtii în mână. Pula. Administratoru’. Sau cu curentu’. Sau gazele. Deschid.

“Doamne miluieşte…” bla bla bla pula mea. POPA CU BOTEZU’! Ca să fie sigur că răspunde lumea bagă dascălu’ la înaintare şi popa stă după colţ să intre cu japca în casă. Mai ales că românu e ruşinos credincios fraier şi nu-l dă pe popă afară. Pleacă mă d-aci, îmi dai cu stropitoarea cu smârcâz pseudo-sfinţit pe pereţi. Am zugrăvit astă vară, strici bunătate de lavabilă. “Nu primesc. Pa.”

Plătiţi taxe, găsiţi un job (nu o slujbă) care să nu fie sinonimă cu înşelăciunea şi nu mai vrăjiţi babetele cu Raiu’ şi cu Iadu’ că nu vă mai crede nici pula. Hai la mulţi ani!