Andrei

Azi s-au făcut doi ani de când lucrez la Innobyte (aka Panconcept International).

Doi ani în care am crescut din punct de vedere profesional la un nivel pe care nu mi l-aş fi imaginat. Pare mult timp, dar parcă au trecut doar două luni. Incredibil sau nu, m-am implicat activ în peste 150 proiecte, de-ale clienților sau de-ale noastre. Cu unele am reuşit, pe altele le-am zbârcit, dar nu iremediabil 😉 . Nimeni nu e perfect, dar cu toții încercăm (și reușim, de cele mai multe ori) să ne îmbunătățim rezultatele.

Am avut ocazia de a lucra la proiecte foarte mari, pe care mă mândresc că le-am realizat. SOS Casa, RaabKarcher, Auto Cobălcescu, Motorteam, Juki România, Fundația Rațiu România, Euronautica Motors, Nielsen Bainbridge sunt site-uri și firme mari, pe care orice webdesigner s-ar mândri să le aibă în portofoliu. Totodată am lucrat pentru a dezvolta propriile noastre proiecte, de a le imbunătăți și optimiza, de a le face mai puternice, ScoutFace, Targ de masini, iTLD, CheamaTaxi, Advocate, Notaris și webring-ul Stentor fiind doar câteva dintre ele.

Sunt conștient că suntem încă la început de drum, că mai sunt multe lucruri de învățat, că vom trece prin multe experiențe care ne vor îmbogăți bagajul de cunoștințe și ne vor face mai buni, mai puternici, mai pregătiți și mai intelepți.

Urmează o perioadă interesantă, pe care o privesc, cu nerăbdare și entuziasm, ca pe un challenge și pe care îmi doresc să o petrec tot lângă acest colectiv minunat.

Mulțumesc frumos pentru doi ani extraordinari!

Ei sunt Innobyte, şi mi’s foarte dragi!

PS: La mulţi ani Vasile şi Lau, la aceiaşi doi ani în firmă! Şi mulţi ani încă odată lui Vasile cu ocazia zilei Germaniei! 🙂

Şovă se dă iar mare cu ce a făcut/stricat/dres vara asta şi cică îmi dă o tentativă de leapşă.

Mi-e frică să încep să scriu, pentru că aş termina prea repede şi m-aş deprima. A fost totuşi o vară frumoasă, interesantă, din care am tras multe concluzii. Referitoare la viaţă, la oameni, la viitor, la trecut şi la substanţe mai mult sau mai puţin acceptate din punct de vedere social. Unele’s de bine, altele mai puţin. Dar fiecare dintre ele are o însemnătate aparte şi încheie câte o poveste. A fost cea mai intensă vară de până acum, cred. În acelaşi timp a fost şi cea mai relaxantă şi introspectivă.

A fost o vară aşa cum ar trebui să fie toate verile. Cu distracţie, cu iubire, cu ură, cu beţie, cu dezamăgiri, cu travkă, cu Star Trek, cu mare, cu “acasă”, cu desene animate, cu nopţi albe pe plajă, cu uitări, cu pufuleţi. Exact ce trebuie ca să n-o iei razna de tot.

A, da. Şi a fost o vară în care s-au întâmplat multe lucruri “pentru prima dată”. Toate de bine.

Şi gata. Nu mai trag linie, că a venit deja noul anotimp peste mine.

Pentru că s-a terminat vara. O ardem zgomotos şi ritmat ca să nu cădem în depresie în gloriosul București 🙂

Cu ocazia asta,

Niste baieti – Lasa-mi toamna pomii verzi

Mirela, draga de ea, când n-are ce face îşi face de lucru. Aşa că acum i-a căşunat în minte să ajute nişte copii cu o situaţie mai specială.

Astfel, cât de curând (cel mult o lună) vrea să ajungă la o şcoală dintr-un sat de pe lângă Bucureşti, pentru a dona copiilor de acolo rechizite: caiete, creioane, pixuri. Mai multe aici

Pe lângă asta, vrea să mai înfiinţeze o bibliotecă la un orfelinat din Bucureşti. Sunt binevenite cărtile de colorat, cărti cu poveşti, basme, zâne şi feţi-frumoşi, cărţi care le pot face copilaşilor de acolo traiul mai uşor. Mai multe despre acest demers aici.

E o iniţiativă frumoasă în nişte vremuri în care nu se mai vorbeşte decât despre campania electorală, criza economică şi Gigi Becali. Hai să facem ceva frumos pentru copiii care au nevoie de noi. Orice ajutor contează, fie el oricât de mic.

Mulţumesc frumos.

Omu ăsta merge pe apă, levitează, se lasă călcat de buzldozer, transformă bancnote mici în bancnote mari și multe altele. Asta e omu’ pe care trebuie sa-l punem președinte, că e singuru’ care mai poate scoate țara asta din criză. Magie? Trucuri? Ce părere ai?

Johannes merge pe apa

În plus, e singurul, înafară de Chuck Norris, care poate să înhame șase cai la o căruță, când toată lumea știe ca se poate maxim doi.

Să nu-ți crapi căpățâna și să-ți curgă creierii pe jos când de dai cu skijet-ul, atv-ul sau spyder-ul, am lansat cu colegii un site pentru Euronautica Motors cu echipamente și accesorii. Fie că ai două, trei, patru roți, skiuri sau șenile, te simți mai în siguranță. Și poți să arăți și cul (unele țoale sunt tare bengoase)

Și bineînțeles, dizainu’ by me 🙂

Am dat drumul cu baietii la site-ul unuia dintre cei mai mari producatori de masini de cusut din lume.

Designed by me, programare de mana intai, e un site de care sunt tare multumit si care imi place mult. Multumiri din suflet clientului, ca a mers pe indicatiile noastre.

Am primit un comentariu aici de la Carmen din Constanta, care suna cam asa:

Superbe pozele in care apare rasaritul sau apusul de soare, nu imi dau seama:d, eu niciodata nu l-am putut vedea 🙁

De aici nu pot sa trag decat urmatoarele concluzii:

1. Nu stii ca soarele rasare la est si apune la vest (de-aia ii mai si zice ‘rasarit’ sau ‘apus’)
2. Daca stii punctele cardinale, nu stii geografie, ca litoralul nostru e indreptat spre est
3. Nu esti din Constanta si nici macar nu “citesti” un post inainte de a comenta.Si dupa mail, sunt convins ca nu te cheama Carmen. Sau Georgiana?. 😉

Transmite-le sefilor tai (sau cui te-a pus sa lasi comentarii pentru firma aia de inchirieri masini) ca esti o idioata ce necesita concediere.

Voi ce credeti despre domnisoara?

Saptamana trecuta am zis ca dau un surub, un autocolant si o guma cui ghiceste unde plec. Castigatoare a fost declarata (de catre un random de php) ca fiind Mirela. Felicitari! Inmanarea premiului va fi anuntata personal la o data ulterioara, iar felicitarile, masa si dansul, pe motoare, cel mai probabil in weekend.

Multumim si celorlalti concurenti pentru participare si nu uitati ca vine marea tombola a lunii august, cu un premiu-surpriza inimaginabil de valoros! 🙂

Banc extra mega tare, auzit azi la munca

– Cioc-cioc!

– Cine e ?

– Vanghelie …

– Care Vanghelie?

– CARE ESTE!

Pentru ca in Romania nu-ti trebuie scoala ca sa devii primar. Trebuie doar sa dai mititei cu bere la cetateni 😉

Edu.ro e un site de căcat. A fost de căcat și va rămane așa, datorită indiferenței unora (ministeru’ educației) și a pilelor altora (ăia care au facut un site prost pe o remorcă de bani și nu mișcă un deget). Rog a se nota faptul că știu bine acest site, pentru ca era identic atunci cand am dat eu bacu’, acum vreo 5 ani. Dacă nu mă înșel, era la fel în 2000 cand am dat capacitatea.

Revenind la subiect, am intrat azi, să văd și eu ce-au reușit la bac niște prieteni. După ce am încercat vreo 20 de minute am inceput sa iau site-ul la puricat, observand ca e oribil de cretin si ca e la pamant la capitolul funcționalitate.

În primul rand, site-ul e gâtuit. (aici începe abureala tehnică) Multe accesari simultane, prost optimizat. Ar trebui ca vizitatorul să trebuiască sa facă un număr cât mai mic de requesturi către server. În plus, se fac requesturi pentru toate elementele din pagina, astfel cache-ul browserului stă degeaba (aici se termină abureala tehnică). Mai pe românește, cretinii trebuie să găsească o modalitate de a face vizitatorul să ajungă cât mai repede la informația pe care o caută, astfel micșorând încărcarea serverului. Simplu ca buna ziua.

O alta chestie, absolut cretină este lipsa unei paginări coerente și funcționale. Adică am ales județu, vad alfabetic, mă duc la pagina 500, apoi la pagina 550, apoi la pagina 555, ca abia apoi sa ajung la pagina 558 unde e persoana pe care o caut. Trebuie să navighez/încarc 5 pagini. Dacă s-a futut încarcarea pe traseu, fix pula, trebuie s-o iei de la inceput (șmecher, nu?)

In plus, n-are un căcat de formular de căutare. Adica un input de cacat si un select, unde sa scriu ca il caut pe cutare, din judetul cutare, apoi să dau enter și să văd rezultatele.

Se pare ca la SIVECO si la minister timpul, răbdarea și nervii elevilor și părinților nu valorează nimic.

Am blestemat cretinii de la SIVECO, care sunt de părere că internetul mai poate suporta o aplicație de căcat, cum e a lor în anul 2009.

În concluzie, edu.ro și subsite-urile sale sunt varza. Am reușit in 5 minute de navigare prin site să găsesc rezolvarea problemelor pe care le are (și care sunt mari), iar acum puteți să vă duceți la minister cu o ofertă de îmbunătățire, pe care să mai luați câteva (zeci de) mii de euro, bineînțeles, din bani de la buget.

Nu trebuie să ne panicăm încă, dar e de căcat când bazele de date importante stau pe mâinile unor cretinei fără nicio urma de inteligenta.

PS: M-am întărâtat cu proștii și era să uit: felicitări celor care au dat bacu’ anul ăsta, v-ați făcut mari, vă aștept la bucurești! 🙂

PPS: Rog publicului feminin să îmi scuze limbajul, n-am mai înjurat de mult, trebuia să dau cuiva o muie 🙂

Multumita romtelecom, am castigat 2 bilete pentru ziua 2 (adica pe 3 iulie) la bestfest 2009. Nu e ziua pe care mi-as fi dorit-o cel mai mult, dar e moca si sper sa trag niste poze interesante. Or sa cante Orbital, Franz Ferdinand, Klaxons, Gabriella Cilmi, Alternosfera, Oceana, AB4 si Funkstar Deluxe. Sper sa fie ceva interesant.

Promit ca o sa revin cu poze si comentarii.

Intre timp, astept curierul cu biletele.

Cica ne-am relansat. Nume nou, aceeasi treaba bine facuta. Innobyte.

Am mers cu colegii de apartament la Noaptea muzeelor.

Am ajuns o tura pe la Muzeul Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida, unde am vazut o gramada de realizari si inovatii (la vremea lor) in domeniul stiintei, am vazut in treacat masina aerodinamica a lui Aurel Persu, o jumatate dintr-o centrala termica ce a apartinut unei fabrici de la inceputul secolului XX, motociclete de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial si multe altele.

Am decis apoi sa mergem spre Palatul Parlamentului, sa facem o vizita la MNAC, ne-a pierdut taximetristul pe drum si am coborat si am pornit pe jos. Ajunsi acolo, am vazut imensitatea de coada si am decis sa mergem spre Universitate. 

Am vrut sa mergem la Muzeul Municipiului Bucuresti (Casa Sutu), dar cum il vazusem data trecuta, am dat cu pas si am mers la Cafeneaua Actorilor la o pizza. Ne-am retras apoi pe Motoare la un suc si ne-am indreptat spre casa.

Acasa… surpriza. Am constatat ca ni s-a stricat clanta de la intrarea in apartament si ca nu putem intra in casa. Am incercat vreme de vreo doua ore sa deschidem/desfacem usa prin toate metodele posibile pe care le gandeam la ora aia (surubelnite, desfacut tocul, fortat clanta). Pe la 5:30 am iesit in fata blocului la o tigara, am sunat-o pe sora mea, si am dat o tura mica in parcul de peste drum, asteptand-o pe ea si pe Viorel (cumnatul meu). Au venit dupa ceva vreme, sperand ca el, mai solid si mai priceput sa desfaca beleaua. Din doua surubelnite solide si doi umeri bine plasati Viorel a reusit sa deschida usa si sa putem sa intram in casa. Era 6 jumate. Am fumat o tigara, am baut o gura de suc si somn, ca nu mai puteam sta in picioare.

Concluzii si invataminte: 

• romanu’ e cel mai prost animal. Am vazut la muzeu tot felu’ de cocalari cretini care tot trageau de exponate, apasau butoane, desi scria mare sa nu atinga exponatele.
• romanu’ se inghesuie la tot ce e moca, chiar daca nu are nici cea mai mica tangenta cu subiectul (vezi ceata de pitipoance de la muzeul tehnic)
• oamenii cu putin interes (sau probabil provincialii) se duc noaptea la muzeu. tinerii bucuresteni stau in parc pe banca si creeaza covoare de coji de seminte.
• suruburile la scaunele de cielo mai trebuiesc stranse si ele, domnule taximetrist
• sa n-ai incredere in incuietorile facute de chineji
• daca ai incuietoare chinezeasca, ar fi foarte bine sa ai si o ranga la indemana sau un prieten fortos
• daca trebuie sa pleci undeva, dormi serios inainte, ca nu se stie cand mai intri in casa

Luna amara lanseaza in Bucuresti noul lor album “Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” vineri, 8 mai, ora 20:00, in Silver Church. Intrarea: 30 de lei, include si revista Sunete cu albumul proaspat lansat. Promit o recenzie in weekend.

Don't Let Your Dreams Fall Asleep

1 mai 2009. Parcul Izvor, Bucuresti. Partidul Comunist Social-Democrat, in intentia de a reinvia gloria de altadata a sarbatorii muncitoresti, a organizat o mare paranghelie cumetrie petrecere, scopul acesteia (evident) fiind propaganda electorala. Dupa cum ma astepta, si dupa cum spuneam si aici, Romania trebuie sa iasa din stadiul de “hai sa-l votam pe cel care ne da cele mai multe sarmale (mici, bere, cozonaci)”.

Dar manifestatia de ieri mi-a aratat exact contrariul. O multime de romani blazati, saraci, fara un viitor stralucit, biete mioare in sistem, batandu-se si jucandu-se in picioare pentru a primi un tichet care sa le ofere o bere si patru mici. O ceata de pomanagii iesita in strada la 20 de ani dupa Revolutie, ce demonstreaza ca mentalitatea comunista este vie in zilele noastre, la fel de vie ca inainte de ’89. O ceata imensa care ma face sa ma gandesc cu oroare ca la alegerile prezidentiale de anul acesta voturile lor vor forma majoritatea si vor alege presedintele. 

A fost un gest extrem de grandomanie din partea celor doua “vedete” politice prezente la eveniment, care a adus mai degraba a un gest de mila din partea lor decat a festivitate. A fost o exprimare excelenta a mentalitatii din acel partid, al ideii de “mananca si voteaza-ma, ca apoi o sa uit iar de tine”.

Ma uitam la ceata de oameni care se plimba in spatele visatorului si strigau ca-l vor presedinte si ma uitam la cum  romulanul facea poze cu domnisoarele obeze venite la manifestatie, ca sa si le urce printesele pe hi5. (cocalari.com, ceva?). Tragand linie, ma intristez cand imi dau seama ca asta e realitatea. Astia sunt oamenii care ne inconjoara. Astia sunt oamenii politici si asta e circul scena politica.

Traim inca intr-o Romanie de cacat, o Romanie inculta, o romanie care pretuieste uratul, o Romanie pe care noi o tinem acolo.

Tu? Din care Romanie faci parte? Tii cu romulanul sau tii cu Romania?

PS: azi, plimbandu-ma pe langa parcul Titan am vazut o doamna cu un ditamai cainele care ii strangea rahatul bestiei de pe trotuar. Uite ca mai sunt si romani cu bun-simt.

Emigrantii

Marti, 21 Aprilie 2009, ora 21:00 STUDIO UNESCO Bucuresti
NOCTURNELE TEATRULUI TANAR
EMIGRANTII, de Slawomir Mrozek

Regia: Mircea GHEORGHIU

Cu:
Ionut Sebastian BALAN
Gabriel ENACHE

Scenografia: Imelda Manu

Un intelectual si un muncitor necalificat sub acelasi acoperis in ajunul Anului Nou – doi oameni care nu ar avea nimic in comun daca exilul nu i-ar fi adus impreuna.
O piesa care socheaza, care aminteste de istoria recenta, care desface conserva politicului in parodie, la care veti ride cu lacrimi amare.

mai multe despre piesa si bilete aici. Meet you there!

Cum am promis ieri, a venit si postul asta, in care am sa va prezint colegii mei simpatici de la serviciu. Alaturi de ei imi petrec o mare parte a zilei, de luni pana vineri in fiecare saptamana lucratoare. Pe unii dintre ei ii stiu de cand am ajuns in firma, pe altii de mai putin timp, dar toti mi-au devenit incet-incet prieteni. Weekend-ul trecut, de la Avrig m-a facut sa ii cunosc si sa-i inteleg mai bine. Here is the almighty team (exceptand Marius si fetele, care n-au putut merge cu noi si cu care n-am poze prea reusite)