Andrei

Şovă se dă iar mare cu ce a făcut/stricat/dres vara asta şi cică îmi dă o tentativă de leapşă.

Mi-e frică să încep să scriu, pentru că aş termina prea repede şi m-aş deprima. A fost totuşi o vară frumoasă, interesantă, din care am tras multe concluzii. Referitoare la viaţă, la oameni, la viitor, la trecut şi la substanţe mai mult sau mai puţin acceptate din punct de vedere social. Unele’s de bine, altele mai puţin. Dar fiecare dintre ele are o însemnătate aparte şi încheie câte o poveste. A fost cea mai intensă vară de până acum, cred. În acelaşi timp a fost şi cea mai relaxantă şi introspectivă.

A fost o vară aşa cum ar trebui să fie toate verile. Cu distracţie, cu iubire, cu ură, cu beţie, cu dezamăgiri, cu travkă, cu Star Trek, cu mare, cu “acasă”, cu desene animate, cu nopţi albe pe plajă, cu uitări, cu pufuleţi. Exact ce trebuie ca să n-o iei razna de tot.

A, da. Şi a fost o vară în care s-au întâmplat multe lucruri “pentru prima dată”. Toate de bine.

Şi gata. Nu mai trag linie, că a venit deja noul anotimp peste mine.

Șomfi de la innobyte și-a tras blog. Simplu și curat. Aici.

Saptamana trecuta am zis ca dau un surub, un autocolant si o guma cui ghiceste unde plec. Castigatoare a fost declarata (de catre un random de php) ca fiind Mirela. Felicitari! Inmanarea premiului va fi anuntata personal la o data ulterioara, iar felicitarile, masa si dansul, pe motoare, cel mai probabil in weekend.

Multumim si celorlalti concurenti pentru participare si nu uitati ca vine marea tombola a lunii august, cu un premiu-surpriza inimaginabil de valoros! 🙂

M-ai facut să te iubesc
M-ai facut să te urăsc
M-ai facut să ma urăsc pentru că te iubesc

M-ai facut să fug
M-ai facut să visez
M-ai facut să visez că fug cu tine

M-ai facut să  râd
M-ai facut să plâng
M-ai facut să plâng de fericire

M-ai facut să te vreau aproape
M-ai facut să-mi fie dor de tine
M-ai facut să-mi fie dor de a-mi fi dor de tine

Absența unei prezențe
Prezența unei  absențe
Cand azi nu esti aici  sa-mi jupoi pielea de pe umarul stang

Pentru ca mi-am zis ca n-am sa scriu niciodata despre tine

Ghici unde plec diseara cu Vasile!

Castigatorul primeste un surub, un autocolant si o guma (de sters sau de mestecat, castigatorul alege)

Daca sunt mai multe raspunsuri corecte, se traje la sorti.

Pentru ca uneori deciziile trebuiesc luate, indiferent de vremea de afara, de zambetele batranilor din parc sau de corzile rupte ale unei chitari vechi.

Mi-ai scris intr-o zi ceva despre doi oameni si o gara. Am ras prosteste, ca un copil care nu intelege prezentul. Azi e randul meu sa iti amintesc de ea. Si de toate celelalte gari care stau intre noi. De toate statiile si opririle dintre ganduri, dintre vise. Dintre mine si tine. A fost un ieri frumos, un azi mai gri si va veni un maine incert. Dar poate chiar aici e partea interesanta. Maine poate fi insorit. Depinde numai de noi.

Multumesc pentru cele mai frumoase luni din viata mea.

PS: Hope i didn’t fucked everything  up. Love ya’

Uite ce zide deA despre melodia asta:

mi se pare buna pentru cand mergi singur fara noima pe strada. E noapte si e racoare si propriile haine iti dau un sentiment reconfortant, ca de imbratisare. Si mergi tot mai mult in intuneric fara sa te gandesti la destinatie, fiecare pas pe care il faci este un loc nou in care ajungi si un loc din care pleci. Pasesti pe ritmul muzicii si oamenii pe langa care treci nu exista decat in lumea lor…

Massive Attack – Dissolved Girl

Tu ce zici ?

It’s the best thing that you’ve ever had, the best thing that you’ve ever, ever
had.
It’s the best thing that you’ve ever had; the best thing you’ve had has gone away.

Pentru că dupa mult timp, ne amintim doar lucrurile faine și pe cele nașpa. Dar ce te faci atunci când ambele te leagă de aceeași persoană?

Am mers cu colegii de apartament la Noaptea muzeelor.

Am ajuns o tura pe la Muzeul Tehnic prof. ing. Dimitrie Leonida, unde am vazut o gramada de realizari si inovatii (la vremea lor) in domeniul stiintei, am vazut in treacat masina aerodinamica a lui Aurel Persu, o jumatate dintr-o centrala termica ce a apartinut unei fabrici de la inceputul secolului XX, motociclete de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial si multe altele.

Am decis apoi sa mergem spre Palatul Parlamentului, sa facem o vizita la MNAC, ne-a pierdut taximetristul pe drum si am coborat si am pornit pe jos. Ajunsi acolo, am vazut imensitatea de coada si am decis sa mergem spre Universitate. 

Am vrut sa mergem la Muzeul Municipiului Bucuresti (Casa Sutu), dar cum il vazusem data trecuta, am dat cu pas si am mers la Cafeneaua Actorilor la o pizza. Ne-am retras apoi pe Motoare la un suc si ne-am indreptat spre casa.

Acasa… surpriza. Am constatat ca ni s-a stricat clanta de la intrarea in apartament si ca nu putem intra in casa. Am incercat vreme de vreo doua ore sa deschidem/desfacem usa prin toate metodele posibile pe care le gandeam la ora aia (surubelnite, desfacut tocul, fortat clanta). Pe la 5:30 am iesit in fata blocului la o tigara, am sunat-o pe sora mea, si am dat o tura mica in parcul de peste drum, asteptand-o pe ea si pe Viorel (cumnatul meu). Au venit dupa ceva vreme, sperand ca el, mai solid si mai priceput sa desfaca beleaua. Din doua surubelnite solide si doi umeri bine plasati Viorel a reusit sa deschida usa si sa putem sa intram in casa. Era 6 jumate. Am fumat o tigara, am baut o gura de suc si somn, ca nu mai puteam sta in picioare.

Concluzii si invataminte: 

• romanu’ e cel mai prost animal. Am vazut la muzeu tot felu’ de cocalari cretini care tot trageau de exponate, apasau butoane, desi scria mare sa nu atinga exponatele.
• romanu’ se inghesuie la tot ce e moca, chiar daca nu are nici cea mai mica tangenta cu subiectul (vezi ceata de pitipoance de la muzeul tehnic)
• oamenii cu putin interes (sau probabil provincialii) se duc noaptea la muzeu. tinerii bucuresteni stau in parc pe banca si creeaza covoare de coji de seminte.
• suruburile la scaunele de cielo mai trebuiesc stranse si ele, domnule taximetrist
• sa n-ai incredere in incuietorile facute de chineji
• daca ai incuietoare chinezeasca, ar fi foarte bine sa ai si o ranga la indemana sau un prieten fortos
• daca trebuie sa pleci undeva, dormi serios inainte, ca nu se stie cand mai intri in casa

Luna amara lanseaza in Bucuresti noul lor album “Don’t Let Your Dreams Fall Asleep” vineri, 8 mai, ora 20:00, in Silver Church. Intrarea: 30 de lei, include si revista Sunete cu albumul proaspat lansat. Promit o recenzie in weekend.

Don't Let Your Dreams Fall Asleep

1 mai 2009. Parcul Izvor, Bucuresti. Partidul Comunist Social-Democrat, in intentia de a reinvia gloria de altadata a sarbatorii muncitoresti, a organizat o mare paranghelie cumetrie petrecere, scopul acesteia (evident) fiind propaganda electorala. Dupa cum ma astepta, si dupa cum spuneam si aici, Romania trebuie sa iasa din stadiul de “hai sa-l votam pe cel care ne da cele mai multe sarmale (mici, bere, cozonaci)”.

Dar manifestatia de ieri mi-a aratat exact contrariul. O multime de romani blazati, saraci, fara un viitor stralucit, biete mioare in sistem, batandu-se si jucandu-se in picioare pentru a primi un tichet care sa le ofere o bere si patru mici. O ceata de pomanagii iesita in strada la 20 de ani dupa Revolutie, ce demonstreaza ca mentalitatea comunista este vie in zilele noastre, la fel de vie ca inainte de ’89. O ceata imensa care ma face sa ma gandesc cu oroare ca la alegerile prezidentiale de anul acesta voturile lor vor forma majoritatea si vor alege presedintele. 

A fost un gest extrem de grandomanie din partea celor doua “vedete” politice prezente la eveniment, care a adus mai degraba a un gest de mila din partea lor decat a festivitate. A fost o exprimare excelenta a mentalitatii din acel partid, al ideii de “mananca si voteaza-ma, ca apoi o sa uit iar de tine”.

Ma uitam la ceata de oameni care se plimba in spatele visatorului si strigau ca-l vor presedinte si ma uitam la cum  romulanul facea poze cu domnisoarele obeze venite la manifestatie, ca sa si le urce printesele pe hi5. (cocalari.com, ceva?). Tragand linie, ma intristez cand imi dau seama ca asta e realitatea. Astia sunt oamenii care ne inconjoara. Astia sunt oamenii politici si asta e circul scena politica.

Traim inca intr-o Romanie de cacat, o Romanie inculta, o romanie care pretuieste uratul, o Romanie pe care noi o tinem acolo.

Tu? Din care Romanie faci parte? Tii cu romulanul sau tii cu Romania?

PS: azi, plimbandu-ma pe langa parcul Titan am vazut o doamna cu un ditamai cainele care ii strangea rahatul bestiei de pe trotuar. Uite ca mai sunt si romani cu bun-simt.

UPDATE: Daca vreti ca echipa de la SOS Casa sa vina la voi, nu mai lasati comentarii aici, ci intrati pe site-ul lor: www.soscasa.ro !

N-am postat in ultima vreme pe blog pentru ca munca mi-a ocupat o mare parte a timpului si a energiei disponibile. Dintre cele mai recente proiecte pe care l-am lansat, am sa-l prezint mai in detaliu pe cel mai important. Lansat de vreo luna, site-ul emisiunii SOS – Salvati-mi casa, un proiect web2.0 al Paprika Promotion si dezvoltat de Panconcept International site-ul soscasa.ro revine cu un look mai modern, mai curat si net superior din punct de vedere al functionalitatii.

Site-ul isi propune sa-si aduca la un loc micii meseriasi din Romania in prima comunitate DIY, dar si meseriasii mai mari si mai priceputi, urmand a se organiza mici licitatii pentru diverse task-uri de prin jurul casei. Se poate discuta pe forum, puteti sa va inspirati din ideile proaspete de redecorare a casei sau sa trageti cu ochiul la  ideile si sugestiile din cel mai recent episod TV. Iar daca ati pierdut un episod (difuzat sambata de la 13:30 la Prima TV), nu e nicio problema, le puteti vedea pe site, cu decalaj de o saptamana.

Creearea front-endului (layout -> xhtml/css -> implementare) a durat aproximativ o luna, facut integral de mine (yes, mom, I did it! 🙂 ) si sprijinit de simtul critic al colegilor de la Panconcept. Site-ul e inca in decurs de dezvoltare, se lucreaza intens la viitoare sectiuni (nu spun ce, inca) si orice sugestie e binevenita. Ne vedem in comunitatea micilor gospodari! 🙂

Dupa cum ati citit din presa, ASR Principele Radu candideaza la Presedentia Romaniei. Sper ca va reusi sa treaca peste etichetele de genul “Radu Duda, actorul”, ca va veni cu niste proiecte si cu niste idei solide si concrete, care sa-i sporeasca numarul de alegatori. Mie imi place, pare diplomatul de care are nevoie tara asta ca presedinte, pare sa aiba luciditatea necesara pentru a tine tara asta in frau, ba chiar pentru a o face sa creasca. Ezit insa in a-i da votul meu, astept sa vad planul de bataie al acestuia. Romania a ajuns intr-un punct critic, la 20 de ani de la Revolutie, in care nu trebuie sa mai voteze oameni, culori, partide, ci in care trebuie sa aleaga planuri serioase de administrare. E vremea in care romanii trebuie sa-i voteze pe cei ce vor aduce un trai mai bun si nu pe cei care dau cozonacii cei mai mari.

Primita de la phlo. Am de bolduit pe lista asta chestiile pe care le-am facut. Primele 10 aici, restul si leapsha sunt dupa jump 🙂

Have you ever…

01) Bought everyone in the pub a drink
02) Swam with wild dolphins
03) Climbed a mountain.
04) Taken a Ferrari for a test drive
05) Been inside the Great Pyramid
06) Held a tarantula.
07) Taken a candlelight bath with someone.
08) Said ‘I love you’ and meant it
09) Hugged a tree.
10) Done a striptease
(continue reading…)

Cam asa arata la inceputul primaverii Vama Veche. Noua Vama Veche. Vama Veche moderna. Mai intereseaza pe cineva mersul acolo de 1 mai sau la vara? Pe mine nu prea.

De aici

Cum am promis ieri, a venit si postul asta, in care am sa va prezint colegii mei simpatici de la serviciu. Alaturi de ei imi petrec o mare parte a zilei, de luni pana vineri in fiecare saptamana lucratoare. Pe unii dintre ei ii stiu de cand am ajuns in firma, pe altii de mai putin timp, dar toti mi-au devenit incet-incet prieteni. Weekend-ul trecut, de la Avrig m-a facut sa ii cunosc si sa-i inteleg mai bine. Here is the almighty team (exceptand Marius si fetele, care n-au putut merge cu noi si cu care n-am poze prea reusite)

Am mers cu colegii intr-un weekend la Avrig. Bautura suficienta (absolut, tequila, jack si altele), cu tutunul am ars-o decent (m-am intors cu tigari acasa, deci n-am depasit estimarea), distractie din plin, tv, alte balarii. Drumul mi s-a parut tare fain, mai ales pe Valea Oltului. Am dormit ca o valiza, am jucat prost la Mafia, am mancat mici si nu mi-a fost rau de la ei, am mers la plimbare in padure, unde am gasit zapada si un nene infundat cu o Dacie in ea si am fumat la locul de fumat 😉 Baietii au fost la paintball, eu am dormit, ne-am uitat pe seara la meci si am baut de necaz, apoi am dormit iar

A fost fain, nimic iesit din comun. Un weekend relaxant la munte, alaturi de colegii de munca. E bine ca am avut ocazia sa le descopar puncte forte, le-am gasit si unele mai slabe, pe care am sa le inteleg/interpretez mai bine pe viitor.

In conlcluzie, a fost fain, am imbinat utilul si placutul. Asteptam tura urmatoare. Mai multe nu scriu ca mi-am pierdut ideile si as mai dormi 🙂

Poze mai jos. In curand poze cu baietii 🙂